Italia s-a trezit luni dimineaţă, când se numărau încă voturi, învăluită în incertitudine. Odată cu creionarea câştigătorilor, cei care au votat mereu „stânga” sau „dreapta” au luat act de schimbarea majoră a scenei politice. Sunt doi câştigători: Liga lui Matteo Salvini, care a cucerit Nordul Italiei, şi Mişcarea „anti sistem” 5 Stele, care a obţinut un succes răsunător mai ales în sudul Italiei, realizând şi cel mai bun scor, ca partid.
Unii analişti spun că avem de a face cu o tăiere în două a Italiei: împărţită între extremismul de dreapta al Ligii în nord şi demogogia populistă a M5S în sud. Pro-europenii examinează cu îngrijorare noi posibile scenarii. Oricum, rezultatele învingătorilor nu sunt suficiente pentru a asigura o bază de guvernare. Cei doi mari câştigători, singuri, nu au cu cum să construiască o coalitie de guvernare.
Nici coaliţia de dreapta, dominată de Liga Nordului, nu ar avea voturi suficiente pentru a se instala confortabil la putere. Nici Mişcarea 5 stele, care obţine o victorie atât de importantă pentru prima oară. M5S, refractară până acum oricărei alianţe, e gata acum să intre într-o coaliţie: impunând, însă, propriile condiţii şi reguli.
Într-un scenariu posibil, cu un guvern format din exponenţi M5S - prima formaţiune ca număr de voturi, l-am putea avea ca premier pe Luigi Di Maio, liderul partidului anti-sistem fondat de actorul Beppe Grillo.
În Europa, după rezultatul alegerilor din 4 martie, toţi se întreabă: „Cine este Luigi Di Maio?”
Originar din Napoli, cu studii superioare neterminate
Noul lider al Mişcării 5 Stele, după retragerea mediatică a lui Beppe Grillo, are 31 de ani şi e originar de lângă Napoli, unde a studiat filologie la liceu. Apoi, s-a înscris la facultatea de Inginerie si ulterior la cea de Drept; însă nu a terminat niciuna. A intrat în politică după ce fost desemnat, în urma unui sondaj online, cu 189 de voturi electronice, pentru a candida la alegerile parlamentare din 2013.
Valul de popularitate al Mişcării l-a dus pe novicele Di Maio direct în Parlament, unde a devenit cel mai tânăr vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.
Activitatea sa parlamentară a fost consemnată de site-urile de analiză politică: propuneri pentru o modificare a Codului Penal cu privire la combaterea infiltrării mafiei între politicieni, apărarea mediului, creşterea accesibilităţii la internet. Potrivit site-ului Camerei deputaţilor, descoperim că are la activ ca principal promotor doar o singură propunere de lege.
Di Maio despre romani
Foto: Captura
Di Maio în 2017: „Italia a importat 40% din criminalii României”
Exact acum un an de zile Di Maio a inflamat opinia publică din Peninsulă când a vorbit despre românii din Italia. Într-un context anti-european, el a afirmat că „Italia a importat 40% dintre criminalii României”. Episodul (sau enorma „gafă” – cum a fost numită de presa italiană care a demontat afirmaţia) a devenit un adevărat caz diplomatic, cu luări de poziţie la nivel european şi de ambasadă. Însă Di Maio nu şi-a cerut scuze de la comunitatea de români.
Candidatura ca premier din partea M5S
În septembrie 2017, prin vot online – procedură consolidată în M5S şi considerată ultra democratică, Luigi Di Maio e desemnat de către membrii înscrişi pe platforma Mişcării drept candidat la funcţia de premier, în contextul alegerilor din martie 2018.
În căutarea credibilităţii internaţionale
Urmează o schimbare de profil a personajului politic, ce se concretizează într-o agendă bogată, menită să asigure câştigarea credibilităţii la nivel internaţional. În noiembrie, Di Maio (vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor şi candidat desemnat M5S) merge în vizită la Washington, unde se întâlneşte cu oficiali americani, parlamentari democraţi şi republicani, cu ziarişti şi cercetători italieni din diaspora.
Aici dă asigurări cu privire la faptul că mişcarea pe care o conduce „nu are nimic de-a face cu partide precum Frontul National sau AFD” şi militează pentru o Europă a unei noi generaţii de politicieni: „Cancelarul Austriei şi presedintele Franţei sunt tineri, a sosit vremea tinerilor în politica europeană”. Washington Post titrează: „Un reprezentant al generaţiei Millenial ar putea conduce Italia”, însă precizează imediat că Di Maio „nu a terminat studiile, nu a fost angajat ca profesionist şi unele publicaţii îl descriu ca „fost chelner”.
De asemenea, în cursul vizitei în SUA, Di Maio a infirmat în mai multe ocazii alăturarea făcută de anumite rapoarte, între grupări din M5S şi propaganda rusească: „noi nu suntem filoruşi”, a repetat la Washington.
Di Maio mai face în săptămânile premergătoare votului şi o vizită la Londra, unde se întâlneşte cu investitori străini, exponenţi ai diferitelor fonduri internaţionale. Vizita lui Di Maio la Londra s-a dorit a fi un răspuns către analiştii economici care au vorbit despre un scenariu dezastruos în cazul unei victorii a Mişcării 5 Stele - în cel mai rău caz aliată cu Liga Nordului la guvernare. „O alianţă M5s / Liga (scria Financial Times )ar provoca aproape sigur un infarct colectiv printre investitorii internaţionali”.
Toate drumurile duc la Roma
Pregătirea minuţioasă a Mişcării 5 Stele înainte de alegeri a inclus şi prezentarea unei echipe de posibili miniştri pentru formarea viitorului Guvern. „O echipă din care fac parte profesionişti cu înalt nivel instituţional. M5S este mai întâi de toate o mişcare care are la bază un program, nu se bazează pe personalitatea unui lider. Dacă Di Maio nu va respecta programul, el va fi înlocuit”, ne-a declarat un coleg jurnalist italian, susţinător declarat al M5S.
Cât despre acuzaţia adusă lui Di Maio, că nu a terminat studiile superioare, ne răspunde: „Ce au făcut până acum pentru Italia personalităţi politice cu studii superioare? Au adus-o în dezastrul în care se află. Am avut un ministru al Sănătăţii (Beatrice Lorenzin, Partidul Democrat, n.red.) fără diplomă universitară şi un ministru al Educaţiei cu o diplomă inventată (Valeria Fedeli, P.D. n. Red.)mDi Maio e încă student? El va fi purtătorul de cuvânt al unui noi program, pe care s-a angajat să-l respecte, iar alegătorii au votat programul”.
Ce spun românii din Italia
Puţini români din Peninsulă (doar cei cu cetăţenie italiană) au putut vota la alegerile din 4 martie. Însă, în ciuda atacului deplasat al lui Di Maio către români, în comunitate se numără şi susţinători ai Mişcării 5 Stele. În vederea realizării materialului de faţă, am propus un sondaj pe o reţea de socializare printre românii din Italia. Părerile sunt împărţite: „Am votat M5S. L-aş fi preferat pe Di Battista (alt exponent al Mişcării, n.red.), însă Di Maio va reprezenta partidul, programul 5 Stele”, spune Carmen, o româncă stabilită la Pomezia, lângă Roma.
În cealaltă tabără, Dorin, îi găseşte lui Di Maio un echivalent în politica românească: „E un fel de Dan Diaconescu, exponent al unui partid populist, cu membri care sunt uşor de cumpărat ulterior de alte partide, mai mari”.
Am solicitat un comentariu şi Antoniei Dejeu, o româncă din Bologna, fost consilier de municipiu aleasă chiar pe listele Mişcării 5 Stele, în 2011. Ea a abandonat partidul în 2012, dându-şi demisia şi din funcţia de consilier administrativ, după o luare de poziţie a lui Grillo împotriva străinilor.
Ea declară pentru Hotnews.ro: „Sondajele erau clare, însă Mişcarea 5 Stele a obţinut chiar mai mult decât mă aşteptam. M5S s-a schimbat mult de când m-am înscris eu, şi nu a fost o schimbare în bine. Unicul lor aspect pozitiv este o cunoaştere profundă a votantului mediu italian. Ştiu foarte bine ce să îi promită alegătorului. M5S e o mişcare populistă cu probleme la nivelul conducerii. Sunt teleghidaţi de Casaleggio (Gianroberto Casaleggio, considerat un guru fondator ai mişcării, a murit în 2016 si a lăsat moştenirea politică fiului său). Transparenţa lipseşte, iar acum apar probleme şi cu gestionarea platformelor şi apărarea datelor sensibile ale înscrişilor. Faptul că programul lor e asociat propagandei lui Putin e îngrijorător. Di Maio mi se pare „propagandistul anului”. Poate va reuşi să construiască ceva, dar nu prea cred. Dacă nu, va avea sfârşitul altor „favoriţi”, care au fost înlocuiţi când a mai fost nevoie de el. Deşi sunt îngrijorată, trăiesc cu speranţa că Italia va merge înainte”.
2
3
