Vestea proasta pentru italieni inaintea alegerilor generale de duminica este aceea ca cineva la va castiga. Daca a existat vreodata un caz de clasa politica ce nu reuseste sa se ridice la nivelul provocarilor pe care le intampina tara, atunci acesta este, potrivit Rador, care citeaza The Wall Street Journal.
Ultimele sondaje, de la mijlocul lui februarie, inainte de interzicerea lor spre finalul campaniei electorale, au aratat trei rezultate posibile. O alianta de centru-dreapta formata din Forza Italia a lui Silvio Berlusconi si Liga Nordului ar putea castiga suficiente voturi pentru a constitui o coalitie cu Partidul Democrat (PD) de centru-stanga, aflat in prezent la putere. Alianta de centru-dreapta ar putea castiga suficiente voturi pentru a forma singura guvernul, cele doua partide urmand a se lupta pentru postul de premier. Sau Miscarea de Cinci Stele anti-establishment ar putea castiga suficiente voturi pentru a impiedica formarea oricarei coalitii stabile.
Totusi, nici unul dintre aceste rezultate nu ar insemna ceva foarte diferit de celelalte. Singurul rezultat cert este ca alegatorii vor pedepsi PD-ul fostului premier Matteo Renzi pentru modul in care a gestionat economia. Corect, in definitiv, din moment ce Renzi nu a reusit sa explice niste reforme modeste dar esentiale, cum ar fi cresterea varstei de pensionare si o liberalizare blanda a pietei muncii.
Ce primesc in schimb alegatorii sunt candidati precum Berlusconi. Alegatorii nu-i cred promisiunile privind un nou impozit unic sau alte masuri economice pe care el nu le-a implementat nici in cursul celor trei mandate ale sale de premier. Ei nu-i cred neaparat nici promisiunile de consolidare bugetara ce ar permite noi pomeni sociale. Berlusconi nu poate nici macar sa apara el insusi pe buletinul de vot, din cauza unei condamnari penale.
Liga Nordului si Cinci Stele, in mod traditional partidele "populiste" eurosceptice ale Italiei, si-au diluat discursul economic intr-atat incat abia mai poate fi recunoscut. Nici unul dintre ele nu va sustine probabil un referendum privind apartenenta tarii la zona euro sau UE. E greu de spus acum in ce cred ele, cu exceptia faptului ca sustin cheltuieli sociale ce vor mari datoria. Problema e in special acuta la Cinci Stele, care reprezinta o coalitie pestrita de tineri, oraseni si nemultumiti.
Singura chestiune unificatoare este opozitia fata de imigratie. Fiecare partid de opozitie propune cate o combinatie de aplicare mai stricta a legii si mai multe deportari ale sutelor de mii de oameni sositi cu barca, in principal emigranti economici ajunsi in Italia in ultimii ani.
Roma a redus influxul de emigranti, ajutand Libia sa combata contrabandistii din Mediterana. Insa alti politicieni au dreptate sa afirme ca UE si alte state membre nu ajuta suficient la procesarea, adapostirea si hranirea celor aflati deja in Europa. Cum vor determina ei UE sa faca mai mult nu este clar.
Aceasta campanie dezamagitoare survine in contextul in care Italia este inca intr-o debandada economica, in ciuda unei cresteri modeste a PIB-ului cu 1,6% de la an la an in ultimul trimestru al lui 2017. Renzi si succesorul sau, Paolo Gentiloni, au progresat cu curatarea bancilor italiene pentru a evita o catastrofa financiara. Dar cresterea nu a compensat o inlantuire de recesiuni venite dupa 2010, iar somajul se situeaza inca la aproape 11%, in ciuda faptului ca tinerii italieni au fugit dupa locuri de munca in alte parti ale Europei.
Pana si Franta a produs un reformator precum Emmanuel Macron, insa clasa politica italiana n-a putut incropi nici macar un singur candidat convingator. Situatia aceasta va persista pana cand alegatorii vor cere si vor recompensa niste reformatori politici.
