Decizia presedintelui Andrzej Duda, care a semnat amendamentul la legea despre IPN, trimitand in acelasi timp cea mai controversata prevedere - articolul 55 - la Curtea Constitutionala, este un semnal trimis de PiS Israelului si SUA: intelegem indoielile voastre, dar avem totodata rugamintea de a ne intelege si pe noi.
Din perspectiva PiS, decizia presedintelui este - in situatia creata - optima. Veto-ul presedintelui ar fi fost interpretat ca o cedare in fata presiunii Tel Avivului si Washingtonului. Or, cu acest lucru guvernul PiS, care subliniaza cu orice ocazie importanta politicii sale externe, nu putea fi de acord, pentru ca ar fi insemnat pierderi in politica interna, scrie Rzeczpospolita, citata de Rador.
Pe de alta parte, daca presedintele Duda ar fi semnat amendamentul la lege fara obiectii, a fi insemnat continuarea escaladarii conflictului international cu Israelul si SUA in rolurile principale. Iar asa ceva Polonia - care a adoptat cursul eurosceptic - nu-si permite, pentru ca Poloniei ar incepe sa-i lipseasca potentialii aliati pe arena internationala, ceea ce in actuala situatie geopolitica este destul de riscant.
De aceea, solutia pe care a decis-o presedintele Duda este o incercare inteleapta de iesire din situatie. Aceasta inseamna a face un pas inapoi, astfel incat sa para un pas inapoi pe arena internationala si, in acelasi timp, in politica interna pasul sa fie interpretat ca o ramanere neclintita pe pozitia ta. In exterior va merge mesajul ca legea va intra in vigoare, dar conditionat, fiindca in orice clipa prevederea care trezeste indoieli poate fi abolita de Curtea Constitutionala, deci organul puterii, care formal este independent de puterea legislativa si executiva. In tara, in schimb, sustinatorii PiS considera ca in acest fel problema este rezolvata, pentru ca cine urmareste zilnic politica acela stie ca independenta Curtii Constitutionale fata de putere este, delicat spus, problematica. Din acest punct de vedere, cei de la putere au mancat prajitura si ramas cu prajitura - lucru rar intalnit nu numai in politica.
Bineinteles ca pierderea de imagine suferita de Polonia ca urmare a intregii situatii este ireversibila - timp de o saptamana mediile din toata lumea, explicand cititorilor lor despre ce este vorba in aceasta cearta, au amintit nu numai de polonezii care i-au ajutat pe evrei, dar si de Jedwabne (pogrom comis de polonezi asupra evreilor in iulie 1941), de denuntatori, de progromurile posbelice, iar unele medii au vorbit chiar de fenomenul antisemitismului in Polonia inainte de al II-ea razboi mondial.
Este evident ca pierderea de imagine suferita de Polonia in legatura cu toata aceasta situatie este ireversibila. Sub acest aspect, legislatorul a obtinut un efect invers celui scontat. Dar semnalul trimis de presedintele Duda ca nu suntem surzi la sensibilitatea Israelului este un pas bun in directia obtinerii unei intelegeri si in inchiderea rapida a fisurii pe cale de a se extinde in relatiile polono-israeliene. Presedintele de altfel a indicat conditiile limita ale unei astfel de intelegeri - noi respectam sensibilitatea voastra, dar voi sa respectati faptul ca Polonia, tara supusa unei ocupatii mult mai brutale decat cea la care au fost supuse statele Europei Occidentale, nu vrea sa fie considerata ca i-a ajutat pe nazisti.
Daca includerea brusca in problemele poloneze pe arena internationala a raspunderii pentru Holocaust a luat cursul spre zidul americano-israelian, atunci decizia presedintelui Duda inseamna tragerea franii de mana. Ciocnirea este in continuare posibila, dar diplomatia poloneza a castigat timp, pentru a o evita.
