Aprobata de Senat in decembrie anul trecut, dupa luni de controverse si zeci de mii de amendamente, Legea 'testamentul biologic' a intrat in sfarsit in vigoare la 31 ianuarie 2018. In opt articole, se reglementeaza legislatia privind asa-numitele "directive in avans privind tratamentul", si anume capacitatea de a indica care sunt terapiile la care pacientul doreste sa renunte si in ce conditii, in cazul in care, la un moment dat, nu va mai fi in masura sa-si exprime preferinta, potrivit La Stampa, citat de Rador.
Legea protejeaza dreptul la viata, la sanatate, la demnitate si autodeterminare a persoanei si stabileste ca nici un tratament medical nu poate fi inceput sau continuat "fara consimtamantul liber si informat al persoanei in cauza." De asemenea, este reglementat dreptul fiecarei persoane de a-si "cunoaste propria stare de sanatate si de a fi informata pe deplin privind diagnosticul, prognosticul, beneficiile si riscurile de tratamenteloe sanitare propuse".
Dispozitiile pacientului pot fi comunicate oficial printr-un act public (DAT) sau autentificate privat (de exemplu in fata unui notar public sau a oricarui functionar public). Alegerea personala va fi exprimata anticipat prin dispozitii de tratament, document (scris sau video) revocabil sau revizuibil, in care fiecare precizeaza tratamentele la care doreste sa renunte daca se va gasi la un moment dat in incapacitate de a-si exprima alegerea. Legea cere - dar nu obliga - ca pacientul care semneaza testamentul biologic sa delege o persoana de incredere care sa isi asume responsabilitatea de a interpreta dorintele continute in DAT.
Acesta poate fi fie un membru al familiei, dar si o persoana care nu are legaturi juridice si de rudenie cu pacientul si care trebuie sa accepte numirea care poate fi revocata in orice moment. Potrivit medicului, mandatarul poate ignora DAT atunci cand noi terapii, imprevizibile la momentul subscrierii, pot oferi oportunitati reale pentru imbunatatirea conditiilor de viata ale pacientului - explica medicul.
