Manifestatiile incepute joi se extind in tara. Motivata mai intai prin ingrijorari economice, aceasta miscare isi largeste criticile la adresa regimului, scrie Le Temps care arata cum au inceput protestele, ce revendicari sunt si cum a raspuns guvernul. Foarte repede, manifestatiile au luat o turnura politica, vizand intregul sistem si chiar diplomatia regionala a Teheranului, in special angajamentul lui financiar si militar in Siria, de partea presedintelui Bashar al-Assad, scrie Le Monde. Cotidianul Diario De Noticias vorbeste despre adversarii externi si interni in vizorul lui Rouhan, intimp ce Rzeczpospolita scrie despre punctul de vedere al ayatolahilor.
Cum au inceput manifestatiile?
Prima a avut loc joi la Mashhad, al doilea oras din tara, care gazduieste cel mai mare loc de pelerinaj siit din Iran. Cuvantul de ordine in acel moment era esentialmente economic, contra vietii scumpe si somajului. Trei decizii recente alimenteaza aceasta nemultumire, arata Clement Therme, cercetator la IISS (International Institute for Strategic Studies). Guvernul a decis sa inchida mai multe institutii de credit pline de datorii. "Regiunea Khorasan [din care face parte Mashhad, n. red,] a fost afectata de aceste inchideri", precizeaza Fariba Adelkhah, cercetatoare la Sciences-Po.
"Iranienii au avut sentimentul ca au fost furati de catre stat. Pe vremea lui Ahmadinejad, guvernul salva cu orice pret aceste institutii 'putrede'", adauga Clement Therme. Mai prozaic, pretul oualor si carnii de pasare a crescut din nou in decembrie, atingand o crestere de 50% pe an, potrivit cifrelor bancii centrale iraniene. Pe 10 decembrie, presedintele Rohani, reales in mai pe promisiunea de a imbunatati situatia economica a tarii, si-a prezentat bugetul in Parlament, buget care concretizeaza aceste angajamente de a insanatosi finantele statului. Pentru prima data, arata cheltuielile pentru fundatiile religioase, centrele de cercetare si alte institutii ne-alese legate de regim.
"Oamenii au aflat cum clericii isi iau partea leului din buget, fara a fi raspunzatori, in vreme ce viata de zi cu zi a iranienilor devine tot mai dificila", estimeaza Omid Memarian, un analist iranian citat de BuzzFeed.
Care sunt revendicarile?
"Nu este nici o revolutie, nici o miscare politica, ci mai curand explozia frustrarilor cauzate de stagnarea politica si economica pe care populatia iraniana o refulase", apreciaza Ali Vaez, de la International Crisis Group. De la primele manifestatii de la Mashhad, sloganurile au depasit simplele revendicari economice, tintindu-l pe Hassan Rohani si politica regionala a Republicii Islamice.
"Nu Gaza, nu Liban, viata mea in Iran!" au scandat unii protestand contra sprijinului, in special financiar, pentru gruparile palestiniene sau libaneze, ca Hezbollah. Videouri ii arata pe manifestanti atacandu-l pe ghidul suprem, Ali Khamenei, fie prin sloganuri ("Regret, seyed Ali, trebuie sa reactionam!"), fie rupandu-i portretul. De mai multe ori de joi incoace, manifestantii au atacat cladiri publice, centre religioase si banci sau sedii ale Bassidji (militia islamica a regimului).
Cum raspunde regimul?
Presedintele Hassan Rohani a asteptat pana duminica pentru a-si spune parerea. Respingand "violenta si distrugerea bunurilor publice", el a dat asigurari ca "populatia [este] libera sa critice guvernul si sa manifesteze". Luni, s-a aratat mai sever: "Poporul iranian le va raspunde celor care produc tulburari si celor care incalca legea", a amenintat el, calificandu-i pe protestatari drept o "mica minoritate care [...] insulta valorile sfinte si revolutionare".
Deocamdata, nici gardienii revolutiei (puternica arma ideologica a regimului), nici temutele militii Bassidji n-au fost desfasurate in strada, dar prezenta politieneasca era puternica luni pe strazile din Teheran, potrivit mai multor jurnalisti aflati la fata locului.
"Guvernul nu pare inclinat sa foloseasca forta brutala, de teama ca aceasta sa nu faca jocul opozantilor interni sau dusmanilor din strainatate. Dar rabdarea sa va ajunge curand la capat", remarca Ali Vaez.
Purtatorul de cuvant al guvernului, Mohammad Bagher Nobakht, a incercat de sambata seara sa linisteasca situatia mergand la originea acestor manifestatii. El a anuntat ca pretul benzinei nu va creste cu 50% incepand din 21 martie 2018, data a noului an iranian, contrar prevederilor bugetului.
"Regimul este extrem de ingrijorat", noteaza Clement Therme. "Pentru moment, se mobilizeaza in majoritate clasele populare, dar autoritatilor le este foarte teama sa nu li se alature si clasele de mijloc din Teheran. Edificiul ar fi atunci in pericol". Adeptii liniei dure a regimului, opuse guvernului actual, au parut sa primeasca favorabil aceasta miscare de protest la inceput, chiar s-o incurajeze. Dar au fost repede depasiti de aceasta miscare fara lider.
Revolta neasteptata impotriva ayatolahilor. Se vor naste acum unii noi lideri ai opozitiei?
Mai repede decat in timpul revoltei din Tunisia de la intretaierea anilor 2010 si 2011, au aparut lozincile politice legate si de inlaturarea republicii islamice, dar si de revenirea la putere a sahilor. Iranul este insa o alta tara decat Tunisia, Egipt si Libia, unde dictatorii au fost inlaturati. Nu numai pentru ca acolo nu domina sunnitii (ci siitii), dar arabii constituie o minoritate mica. Elitele Iranului, dar si opozitia fata de conservatorii stransi in jurul celui mai mare lider, ayatolahul Ali Khomeini, au crescut in revolutia islamica, in revolta impotriva sahului legat de Occident. O parte din liderii opozitiei (tinuti de ani de zile in arest la domiciliu) sunt clerici siiti.
Se vor naste acum unii noi lideri ai opozitiei? Nu se stie. Inlaturarea sistemului care este sustinut de milioane de soldati devotati - gardieni ai revolutiei, pare imposibila si ar inghiti in mod sigur un numar mare de victime. Acest lucru pune in situatie dificila Occidentul, poate cu exceptia lui Donald Trump, care si asa dorea sa rupa toate contactele cu republica islamica.
material Rador
1
2
