Ultima suta de metri a campaniei (pentru alegerile regionale catalane) a revelat o cruda rivalitate care s-a mentinut latenta sub umbrela naivei formatiuni politice Junts pel Si (Impreuna pentru independenta Cataloniei): aceea care a existat intotdeauna intre stanga republicana si dreapta convergenta, potrivit unui editorial El Mundo, citat de Rador.

Este tot mai putin voalat reprosul lui Oriol Junqueras (Stanga Republicana Catalana - ERC, vicepresedinte al Guvernului catalan demis) - aflat inca la inchisoare -, la adresa lui Carles Puigdemont (presedintele demis al Guvernului catalan): el suporta cu stoicism consecintele penale ale coerentei sale, in timp ce fostul presedinte care a fugit la Bruxelles, contabilizeaza voturi in libertate, iar pentru a se intoarce in Catalonia, cere omagiile tuturor sustinatorilor independentei regiunii.

ERC deja nu-si mai ascunde resentimentele fata de mesianismul lui Puigdemont, ceea ce face dificila ajungerea la un acord, in cazul in care ambele forte si CUP (Candidatura pentru Unitate Populara) nu insumeaza majoritatea absoluta. Orizontul postelectoral este incert, insa ruperea blocului separatist reprezinta fara indoiala o veste buna pentru toti democratii, deoarece indeparteaza posibilitatea revenirii penale la unilateralitate. In plus, dependenta formatiunilor ERC si a Junts per Catalunya (Impreuna pentru Catalonia) de liderii lor reveleaza o saracie alarmanta de viziune.

Doua partide altadata vertebrate s-au diluat in miscari destructurate, reunite in jurul unui amorf nationalism care corodeaza institutiile, incepand cu cele ale politicii catalane.