Necrologul lui Iulian Vlad publicat in presa americana difera substantial de elogiile aduse ultimului def al Securitatii de o parte a presei romanesti. Washington Post i-a dedicat sambata, 30 septembrie, un articol amplu lui Iulian Vlad, despre care a scris ca "alaturi de Ceausescu si de autoritara prima doamna, Elena, dl Vlad a devenit unul dintre cele mai detestate personaje din Romania". Iulian Vlad a murit sambata, la 86 de ani.
Washintgon Post noteaza ca Iulian Vlad, candva un general, degradat cu ocazia condamnarii lui in 1991 pentru "favorizarea genocidului", a intrat in Securitate in 1951.
"Dupa ce guvernul Romaniei a ajuns efectiv sub controlul lui Ceausescu, in 1965, dl Vlad si-a continuat ascensiunea, ocupand o serie de posturi inalte in ministerul de interne, baza guvernamentala a politiei secrete. El a administrat programul educational al ministerului si scoala lui militara, de pe bancile careia erau alesi agentii Securitatii", se arata in articolul din Washington Post, citat de agentia de presa RADOR.
Wasghington Post mai scrie ca in 1987 dl Vlad a ajuns seful politiei secrete, cu un numar estimat de 25.000 de ofiteri in subordine si alti 700.000 de informatori raspanditi printre cele 23 de milioane de cetateni ai tarii. "Securitatea implementa politicile doctrinare ale lui Ceausescu, inclusiv restrictii severe cu privire la presa, dizidenta si liberate de exprimare. Alaturi de Ceausescu si de autoritara prima doamna, Elena, dl Vlad a devenit unul dintre cele mai detestate personaje din Romania", se mai arata in articol.
Washington Post aminteste contextul social in care Vlad ocupa functia de sef al Securitatii si rolul Securitatii in reprimarea Revolutiei, precizand ca seful Securitatii si-ar fi declarat sustinerea pentru Ceausescu pana in ultima clipa. Redam mai jos cateva fragmente relevante relatate de Post despre acest episod:
< La o sedinta a Biroului Politic de pe 1 decembrie 1989, Ceausescu si-a mustrat ministrii, inclusiv pe dl Vlad, pentru ca oprisera rebeliunea si i-a acuzat de tradare. Soldatii trasesera in multime cu gloante oarbe, fapt care a provocat o rabufnire din partea lui Ceausescu, inregistrata in stenograma sedintei: "Eu nu ma gandeam ca voi o sa trageti cu gloante oarbe! Asta-i apa de ploaie. Cei care au intrat in cladirea partidului nu ar fi trebuit sa iasa din cladire in viata. Trebuie sa-i omoare pe huligani!" Elena Ceausescu, prezenta si ea la sedinta, a spus ca protestatarii ar trebui inchisi in subsolul cladirii Securitatii. "Nici macar unul n-ar trebui sa mai vada lumina din nou", a afirmat ea. Fortele Securitatii a deschis intr-adevar focul la Timisoara, ucigand si ranind numerosi manifestanti. (Numarul exact ramane inca disputat.) Spiritul revolutionar s-a intins rapid peste tara si a ajuns in capitala Bucuresti. Pe 21 decembrie Ceausescu a pus sa fie asasinat ministrul apararii pentru ca nu inabusise revolta. Dl Vlad si-a declarat sustinerea pentru presedinte, conform unor marturii ulterioare din instanta, afirmand ca "armata nu va fi dezarmata de revolutionari". Timp de cateva zile luptele au facut ravagii pe strazile Bucurestilor, luand inca 1.000 de vieti. Trupele de Securitate ale dlui Vlad, inclusiv lunetisti avand dispozitive cu infrarosu pe armele lor, era in mod special temute. Ceausescu si sotia lui au fugit din capitala cu elicopterul, in vreme ce sefii armatei au schimbat tabara, alaturandu-se revolutionarilor. Apoi dl Vlad si-a proclamat o nou descoperita loialitate pentru populatia pe care politia sa secreta o ataca cu doar cateva zile mai inainte. Cum cuplul Ceausescu incerca sa fuga prin provincie cu masini rechizitionate, ei au fost prinsi si adusi in fata unui tribunal. Intr-un proces care a durat mai putin de doua ore, ei au fost condamnati pentru genocid si alte crime si au fot executati sumar in ziua de Craciun. Dl Vlad a fost arestat impreuna cu alti oficiali, iar aparatul Securitatii a fost destructurat. Sustinatorii revolutiei i-au pus imediat loialitatea la indoiala, fiindca el nu le ceruse trupelor sale sa lase armele jos. Un membru al noului consiliu de guvernare al tarii, Silviu Brucan, un dizident care fusese interogat personal de dl Vlad in 1989, l-a confruntat pe candva temutul sef al Securitatii. "Nu ma cunosti?" l-a intrebat Brucan. "Nu cumva ne-am mai intalnit?" Cea mai grava acuzatie adusa dlui Vlad, "complicitate la genocid" - ce putea fi pedepsita chiar si cu inchisoare pe viata -, a fost schimbata fara vreo explicatie in "favorizarea genocidului", cu o pedeapsa maxima de numai 10 ani. A fost gasit vinovat si condamnat la noua ani de inchisoare. Condamnarea a fost confirmata la apel, in 1992, ocazie cu care a mai primit inca trei ani pentru "omor deosebit de grav". Dl Vlad a fost eliberat in ianuarie 1994, in baza unei legi care gratia detinutii de peste 60 de ani. Iulian Vlad s-a nascut pe 23 februarie 1931 in Gogosita, Romania. Putine lucruri se stiu despre tineretea lui, in afara faptului ca a intrat in Partidul Comunist la 15 ani si a urmat o facultate militara si universitatea din Bucuresti. Informatiile despre rudele lui in viata nu au putut fi confirmate.>> (Nota: traducere realizata de RADOR)
2
15
