In Libia se pare ca au reaparut pietele de sclavi in care migranti din Africa de Vest sunt vanduti ziua-n amiaza mare, potrivit declaratiilor unor supravietuitori facute pentru Organizatia Internationala a Migratiei, care i-a ajutat sa se intoarca acasa, scrie The Guardian.

MigrantiFoto: Wikimedia Commons

Victime ale traficului de persoane au mai relatat in trecut violente repetate si munca fortata. Dar noile marturii sugereaza ca traficul de sclavi a devenit atat de comun incat se desfasoara in public.

"Cele mai recente rapoarte despre pietele de sclavi pot fi adaugate la lunga lista de atrocitati", a declarat Mohammed Abdiker, de la OIM.

Libia este un punct major de trecere pentru refugiatii si migrantii din Africa care vor sa ajunga in Europa prin Marea Mediterana.

Un supravietuitor de 34 de ani din Senegal a ajuns in Sabha, in sudul Libiei, dupa ce a traversat desertul din Niger cu o masina condusa de calauze. Migrantii au platit pentru a fi dusi pe coasta, de unde voiau sa ia o barca spre Europa, dar la un moment dat soferul a oprit si a spus ca intermediarul nu i-a platit banii asa ca a scos migrantii la vanzare.

"Barbatii din pick-up au fost dusi intr-o piata, sau o parcare, unde avea loc un targ de sclavi. Erau localnici, descrisi de senegalezi ca arabi, care cumparat migranti sub-saharieni", a povestit Livia Manante, ofiter al OIM din Niger si care ajuta oamenii sa revina acasa.

Ea a discutat cu supravietuitorul dupa ce acesta a scapat din Libia la inceputul lunii si spune ca astfel de piete de sclavi au fost confirmate de alti migranti cu care a discutat in Niger.

"Alti cativa migranti i-au confirmat povestea, independent, descriind un fel de piete de sclavi si un fel de inchisori private in intreaga Libie", a continuat Manente.

Dupa ce a fost vandut, migrantul senegalez a fost dus intr-o inchisoare improvizata. Cei care se aflau aici erau obligati sa munceasca fara nicio plata sau pentru ratii insuficiente de mancare iar cei care ii tineau prizonieri sunau regulat familiile acestora pentru a cere rascumparari. In cazul sau, au cerut 300.000 franci vest-africani (circa 380 de lire), dar dupa aceea l-au vandut la o inchisoare mai mare unde suma a fost dublata fara nicio explicatie.

Barbatii pentru care nu se platea rascumparare mult timp erau ucisi, a povestit el. Altii au murit din cauza mancarii insuficiente, a mizeriei si a bolilor, dar numarul prizonierilor era tot timpul constant. "Daca numarul migrantilor scadea, din cauza mortii sau a platii rascumpararii, rapitorii mergeau la piata si cumparau altii", a adaugat Manente.

Familia sa a inceput sa se imprumute. Deoarece vorbeste fluent engleza, franceza si alte limbi locale, a facut pe translatorul pentru gardienii sai pentru a castiga timp astfel incat familia sa poata strange banii pentru rascumparare.

Multi alti migranti au plecat din Libia cu povesti similare, spune Giuseppe Loprete, sef de misiune al OIM Niger.

Agentia condusa de Loprete a reusit sa negocieze repatrierea a 1.500 de oameni in primele trei luni ale anului - aproape acelasi numar ca cel inregistrat pentru intregul an 2015.