Duminica, adeptii lui Recep Tayyip Erdogan vor sa iasa masiv pe strazile din centrul Koln-ului german, in sustinerea presedintelui. A presedintelui lor din Turcia, nu a celui din Germania, tara in care traiesc, unii chiar de trei generatii. Tot duminica, a fost anuntata o contra-demonstratie initiata de organizatiile de tineret ale partidelor social-democrat, liberal, Verzii si Die Linke (stanga radicala). Primii vor sa-si faca auzit glasul pe tema "Puci-ul militar din Turcia", ceilalti au ca motto "Opriti nebunia lui Erdogan" (in germana ca joc de cuvinte "Erdowahn stoppen").

Politia asteapta o participare de cateva zeci de mii de manifestanti.

Marsul pro-Erdogan este initiat de Uniunea Democratilor Europeano-Turci (Union Europäisch-Türkischer Demokraten – UETD) si va avea, prezumtiv, cca 15.000 de participanti. UETD sprijina partidul de guvernamant AKP, al presedintelui turc care, de joi, conduce tara practic discretionar.

Dupa incercarea esuata de puci, in Turcia e "stare de necesitate". Arestari masive (unii le numesc epurari), arestarea si discreditarea unei parti a armatei, a fortelor de ordine, din justitie, invatamant si mass-media. Pe principiul "cine nu e cu noi e impotriva noastra", mii (poate zeci de mii) de persoane au intrat in colimatorul lui Erdogan ca "tradatori". Luni, televiziunea de stat germana ARD a realizat un interviu cu presedintele turc, preluat in parte de Spiegel.de, sub titlul "Ora de basme a lui Erdogan".

Spiegel a apreciat intrebarile puse lui Erdogan drept "critice, la sfarsit insa politicoase si putin provocatoare". Pe tema educatiei, concedierile a zeci de mii de profesori au fost pentru Erdogan "pasi necesari" si facuti "in limitele justitiei si ordini de drept", iar "gaura" din invatamant va fi "foarte repede" acoperita prin "angajarea a 20.000 pana la 30.000 de noi profesori".

Referitor la pedeapsa cu moartea, Erdogan a fost intrebat "daca vrea intr-adevar sa o introduca" si raspunsul sau a fost o adevarata lectie de democratie, el spunand ca "trebuie ascultat glasul poporului", altfel politica nu mai sta "in contact cu populatia".

In problema economica, el zice ca "nu avem probleme" si ca Turcia sta, din punct de vedere economic, "mai bine decat cele mai multe tari ale UE".

La intrebarea moderatorului privitoare la "sciziunea societatii", care ii afecteaza si pe turcii locuitori in Germania, Erdogan neaga un astfel de fenomen, spunand ca "nu stiu pe ce va bazati".

Cu siguranta ca jurnalistul, ca si multi alti cetateni sau autoritati din Germania se bazeaza pe ceva concret, cum ar fi, de exemplu, manifestatiile anuntate pentru duminica Iar acestea ar putea sa nu fie decat inceputul.

Din informatiile Ministerului de Externe, la finele anului 2012 in Germania locuiau cca 3 milioane de cetateni turci si originari din Turcia, dintre care mai bine de jumatate cu cetatenie germana. Numarul acestora nu a fost in continua crestere, unele oscilatii datorandu-se sistemului de numarare (ex. reincluderea la "straini de origine turca" a copiilor nascuti in Germania din ambii parinti turci care, intre 2010/2011 a dus la o diferenta de o jumatate de milion de persoane).

Turcii au inceput sa vina in Germania incepand cu anul 1961, in urma unui acord bilateral intre cele doua state, privitor la angajarea lor ca "muncitori oaspeti" (Gastarbeiter). Initial, s-a crezut ca va fi o situatie temporara, insa cei mai multi si-au adus familiile cu ei si au ramas. Multi turci sau turco-germani sunt bine integrati in societatea germana, activi in economie, societate, cultura si politica germana.

Si totusi, intr-un sondaj de opinie realizat de Centrul din Essen pentru studii despre Turcia, mentionat in articolul "Patrie straina" (Fremde Heimat) aparut in Spiegel online, rezultatul este surprinzator: 80% dintre turcii musulmani in varsta de 18-29 de ani se declara "mai degraba religiosi" sau "foarte religiosi".

2.600 de case de rugaciune, 206 moschei functionale si 120 in constructie sau planificate sunt trecute intr-o statistica disponibila in Germania, din 2008. Intre timp, unele proiecte vor fi fost terminate, cum este moscheea din Duisburg, pentru 5.000 de musulmani, despre care am relatat in detaliu in articolul "Cerul Germaniei, strapuns de minarete".