​Cei 620 de km dintre Madrid si Barcelona sunt parcursi in doua ore si jumatate cu trenul, in timp ce la noi, o calatorie pe o distanta atat de mare poate dura 15 ore. Spania are cea mai extinsa retea de linii ferovaire de mare viteza din Europa, a investit peste 60 miliarde euro si construieste in continuare. Insa nu a scapat de scandaluri de coruptie, preturile biletelor sunt mari si toate investitiile au fost facute de stat, astfel ca este greu ca aceste trenuri sa devina rentabile. In articol puteti citi cum a construit Spania aceste legaturi, ce lucruri au fost revolutionate si care este partea intunecata a unei retele feroviare de vis.

HotNews.roFoto: Hotnews

Informatia pe scurt

•  Spania are cea mai extinsa retea de trenuri de mare viteza din Europa, peste 3.200 km. Cele mai rapide trenuri ating 320 km/h si pe liniile de mare distanta viteza medie este de peste 200 km/h.

•  S-au investit peste 60 miliarde euro in retea si au fost si scandaluri de coruptie si unele proiecte au fost anulate. Insa trenurile exista si au scurtat enorm timpii de calatorie, astfel ca de la nord la sud, 1.100 km pot fi parcursi in sub sase ore.

•  Contestatarii spun ca s-a investit enorm si ca nici pe termen foarte lung investitiile nu vor putea fi recuperate, astfel ca aceste trenuri vor fi un lux neprofitabil la infinit.

•  Un tren spaniol de mare viteza parcurge chiar si cinci kilometri pe minut, astfel ca opririle necesita distante foarte mari. Tocmai de aceea, durata calatoriei poate creste consistent chiar si daca trenul opreste doar intr-o gara sau doua.

•  Spania ar fi vrut ca pana in 2020 sa ajunga la o retea de 9.000 km, insa din cauza crizei si a costurilor mari, nu se va ajunge nici la 5.000 km.

•  Costurile unui kilometru de linie feroviara de mare viteza variaza intre 10 si 25 milioane euro. In Spania, aceste linii de mare viteza au determinat multi oameni sa aleaga trenul in loc de avion, mai ales ca garile sunt in centru si formalitatile de imbarcare sunt mai rapide decat la aeroport.

•  Prima linie a fost lansata in 1992 de la Madrid la Sevilla, ideea fiindca ca mediul de afaceri din sudul tarii sa fie stimulat prin legaturi mult mai rapide cu centrul.

Un fel de avion pe sine

La uriasa gara Puerta de Atocha din Madrid urcarea intr-un tren de mare viteza al companiei spaniole de stat RENFE nu este deloc banala. Cu biletul cumparat de pe internet sau de la automat mergi la punctul de checkin, bagajul iti este scanat si poti intra in terminalul de plecari, fara a fi nevoie insa si de controlul corporal in stil aeroport.

In terminal este multa lumina, se gasesc fotolii confortabile si 14 usi mari de sticla ce corespund fiecarui peron de la care pleaca un tren AVE, Alvia sau Avant, cele trei tipuri de trenuri ultra-rapide care depasesc in fiecare calatorie 200 km/h,. Pe tabela apare numarul peronului si trebuie sa te indrepti catre el cu biletul in mana, pentru ultma verificare rapida. Apoi ajungi pe peron si te urci in trenul super-aerodinamic ce arata ca un avion la interior. Nu exista WC-uri mizerbaile, nici geamuri care nu se inchid si mai ales nici intarzieri. Evident ca sunt 100% excluse targuielile cu "nasul" pentru ca nu ai cum sa urci fara bilet.

Spania a ajuns sa aiba cea mai mare retea europeana de trenuri de mare viteza, peste 3.200 km, fiind depasita in lume doar de China si Japonia. Desi reteaua spaniola este mai intinsa decat cea franceza, in Franta numarul calatoriilor efectuate este net superior.

Caile ferate spaniole nu erau deloc grozave pana la aparitia super-trenurilor. Trenurile erau vechi si lente, iar oamenii nu prea le apreciau. Apoi, premierul Felipe Gonzales a decis in anii 80' sa marcheze revenirea Spaniei la democratie de dupa opresivul regim Franco si prin construirea unor linii de mare viteza care sa stimuleze afacerile si turismul.

O idee uimitoare

Premierul socialist Felipe Gonzales a decis ca prima destinatie a liniei de mare viteza care pleaca de la Madrid va fi nu Barcelona, ci Sevilla, orasul sau natal. Au fost critici si linia s-a construit dupa un urias scandal de coruptie, insa in 1992, cu ocazia Expozitiei Universale Expo 92', linia a fost gata, iar cei 471 km puteau fi parcursi in doua ore si jumatate, fata de sapte ore cu trenurile vechi. Linia, ca si cele care i-au urmat, a fost construita pe banii statului, insa lucrarile propriu-zise au durat numai doi ani.

S-a vorbit despre coruptie inca de la efectuarea pimelor tronsoane si mai ales la cumpararea trenurilor, iar construirea unei linii de mare viteza intr-o tara precum Spania, saraca in anii 80', a avut multi contestatari care spuneau ca proiectul este un lux uimitor de scump.

Cat dureaza calatoria cu cele mai rapide trenuri spaniole

Ideea era ca, la fel ca in alte tari mari, si in Spania prosperitatea era concentrata intr-o anumita regiune si trebuia gasit un mod de a ajuta si regiunile mai sarace sa aiba acces la resurse. Practic, gandirea a fost ca sudul mult mai sarac va avea de castigat daca timpul de calatorie fata de centru si nord va scadea, si in acest fel diverse business-uri puteau fi ajutate sa se extinda.

Dupa 1992 progresul a fost destul de lent, iar linia Madrid-Barcelona a fost gata in 2008 si axa principala a retelei de trenuri AVE cuprindea cei 1200 km din orasul sudic Sevilla, pana in nordul tarii, la granita cu Franta - orasele Irun si Hendaye. De la Barcelona la Sevilla, cei aproximativ 1100 km sunt parcursi de trenuri in 5 ore si 45 de minute, de aproape trei ori mai rapid decat inainte ca trenurile AVE sa existe.

Si pe distante scurte trenurile de mare viteza sunt utile. De exemplu, cei 75 km dintre Madrid si Toledo sunt parcursi in jumatate de ora, pretul biletului este de 10 euro, iar trenurile sunt aproape la fiecare ora.

Insa multi spun ca degeaba legi centrul de sud, daca sudul nu are toate resursele necesare pentru a se dezvolta, inclusiv cele umane. Unii spun ca Spania avea alte probleme de rezolvat, pana sa investeasca peste 60 miliarde euro in trenuri de mare viteza, iar altii au subliniat faptul ca s-a vazut coruptia endemica si in dezvoltarea cailor ferate: unele tronsoane au costat prea mult, altele au fost construite cu multi ani intarziere, unele gari realizate nu au mai fost date in folosinta si a existat si dezastruosul accident din 2013.

O catastrofa la aproape 200 km/h, critici si controverse

Pe 24 iulie, langa Santiago de Compostella, un tren a deraiat intr-o curba si a izbit un gard de beton, rezultatul fiind ca 76 de oameni au murit. A reiesit ca, din neatentie, mecanicul a intrat in curba cu 192 km/h, in loc de 80 km/h, fiind si nefunctionale sistemele care incetinesc automat trenurle cand viteza normala este depasita.

Accidentul nu a stricat imaginea trenurilor spaniole de mare viteza, insa 2013 a fost un an important si fiindca RENFE a decis sa reduca preturile biletelor la cele mai rapide trenuri, AVE, fiindca numarul calatorilor scazuse din cauza crizei si a somajului ridicat din tara. La clasa standard preturile au scazut cu 11%, iar abonamentele au devenit mai avantajoase.

Nu orice tara isi poate permite trenuri de mare viteza, fiindca totul vine cu costuri mari, nu doar de constructie, ci si de operare, iar biletele ajung sa aiba preturi mari. Chiar si unii spanioli spun ca trenurile Talgo, super-tehnologizate si mereu punctuale, sunt un lux pentru o tara in care erau alte probleme presante de rezolvat. Costurile per kilometru pentru construirea retelei de mare viteza au variat intre 10 si 25 milioane euro/km, deci nu au fost mici. Un tren, inclusiv mentenanta pe durata de utilizare, costa undeva intre 50 si 100 milioane dolari.

Insa trebuie subliniat ca sistermul de cai ferate de mare viteza a fost construit cu fonduri guvernamantale si multi spanioli sunt deranjati de faptul ca s-a folosit multa tehnologie germana si franceza, in loc sa se apeleze la tehnologie spaniola.

In plus, multe voci au spus ca Spania este pur si simplu obsedata de constructia de trenuri de mare viteza, proiectele continuand si in anii de criza cand somajul atinsese 26%. Sunt bani irositi care ar fi putut fi utilizati pentru a imbunatati transportul public regional sau retelele de transport ale marilor orase, spun contestatarii.

Extinderea continua, insa intr-un ritm lent

Insa trenurile AVE au castigat mult in lupta cu cursele aeriene interne chiar daca in destule cazuri biletele sunt mai scumpe cu trenul, mai ales daca sunt cumparate chiar inaintea calatoriei. Marele avantaj este ca pleci din centrul orasului si ajungi in centrul orasului de destinatie, iar controlul de securitate este foarte rapid. Cu avionul drumul pana la aeroport ia mult timp, iar formalitatile dureaza uneori, astfel ca foarte multi aleg trenurile care sunt punctuale in peste 99% din cazuri.

De exemplu, de la Barcelona la Madrid preturile dus-intors sunt intre 160 si 200 euro daca biletul este luat cu o zi inainte. Daca biletul este luat cu doua luni inainte, costul poate fi sub 110 euro si la ofertele speciale se pot gasi si bilete mai ieftine. Desi preturile nu sunt mici, criticii spun ca, per total, luand in calcul costurile cu intretinerea, nici cele mai aglomerate rute nu sunt profitabile. AVE este un serviciu pentru "navestisti" de lux" in care Spania a investit zeci de miliarde de euro, spun opozantii.

Spania nu a fost ferita de scandaluri de coruptie si nici constructia cailor ferate de mare viteza nu a constituit o exceptie. Controverse au existat inca din anii 80' de la constructia primei linii, iar in ultimii ani planurile de extindere au fost criticate de foarte multi. Cand somajul depasea 26% in Spania si majoritatea proiectelor erau oprite, liniile de mare viteza pareau a fi obsesia guvernului Rajoy si autoritatile promiteau ca in 2020 Spania va avea peste 9.000 km de linii de mare viteza.

In prezent sunt insa sub 3.500 km si, desi exista linii in constructie, este greu de crezut ca s-ar putea ajunge la 5.000 km peste patru ani. Mai mult, la unele linii s-a renuntat, fiindca nu mai pareau viabile, iar pe unele tronsoane a fost suspendata constructia unor gari in orase extrem de mici.

Cum arata viitorul trenurilor AVE? Ritmul de constructie nu va fi la fel de alert ca in deceniul trecut, iar prioritatea va fi dezvoltarea legaturilor feroviare din nord, mai ales in regiunea Galicia.

Preturile biletelor sunt insa mari, chiar si dupa ieftinirile din 2013 si in acelasi timp, cursele aeriene interne devin tot mai ieftine, putand fi gasite cu usurinta bilete la sub 50 euro dus-intos, daca achizitia este facuta din timp. Cu AVE s-au facut 30 de milioane de calatorii anul trecut in Spania, in timp ce cu avionul au fost 31 de milioane pe rutele interne.

Trebuie apoi luate decizii complicate legate de localitatile in care este rentabil ca trenurile de mare viteza sa opreasca. La prima vedere ar parea logic sa fie mai multe opriri, pentru ca un numar mare de orase sa se bucure de avantajele aduse de aceste trenuri. Insa pentru trenurile de super-viteza opririle aduc cresteri mari ale timpilor totali de calatorie, fiindca un tren are nevoie de cativa kilometri pentru a putea ajunge in siguranta de la 320 km/h, la 0 km/h. De exemplu, pe cei 620 km dintre Madrid si Barcelona, doar doua opriri a cate un minut fiecare cresc timpul total de calatorie cu peste 10% (de la 150 minute, la 170 minute). Cu trei opriri se mai adauga alte 14 minute la durata totala a calatoriei.

La fel, intre Madrid si Valencia, doua opriri a cate un minut fiecare adauga 12 minute la calatoria care fara oprire ar dura numai o ora si 38 de minute pe cei 391 km.

Companiile spaniole au expotat tehnologia in ai multe ale lumii, trenuri Talgo circuland in mai multe tari, inclusiv SUA si Uzbekistan. Insa marea miza este castigarea de contracte pentru aconstrui linii de mare viteza in tari care au planuri mari. Un concern de companii spaniole a esuat in Arabia Saudita fiindca nu a gasit finantarea necesara, iar marea lovitura ar fi castigarea unr contracte in SUA.

Numerosi oficiali americani au vizitat Spania pentru a invata din experientele acesteia in eventualitatea construirii unor linii de mare viteza in SUA. Doar in California sunt proiecte pentru o line de mare viteza, insa apetitul americanilor pentru investitii in domeniul feroviar este ca si inexistent, intr-o tara in care automobilele reprezinta mijlocul de transport fara de care greu te poti descurca.

In plus, americanii spun ca liniile de mare viteza costa enorm si sansele recuperarii investitiei sunt foarte mici.