Si? // Adevarul este ca este nevoie de bani multi pentru ingrijirea persoanelor cu dizabilitati (ceea ce evident nu este o problema, dar costurile sunt foarte mari, psihoterapia ajungand la mii de dolari/euro p.a.). Noua Zeelanda nu este o tara bogata; tot ce si-au construit, si-au construit prin munca si chibzuire. Este corect ca tara in care ti-ai platit taxele ani la rand sa se ocupe de ingrijirea bolilor cronice sau degenerative. Dac-ar fi sa ne ducem toti in Norvegia, Australia, Noua Zeelanda sau alta tara cu nivel ridicat de asistenta medicala sa ne tratam bolile acolo, ce s-ar mai alege de bugetul lor de stat?

Comentariu sters de utilizator // None

lol // In 2014 Leemans was awarded the New Zealand Mathematical Society research award, and has also been the recipient of a NZ$580,000 Marsden grant while in the country. Astrid an Huef, president of the New Zealand Mathematics Society, said the departure of “an outstanding mathematician” like Leemans would be “a great loss for us and New Zealand” Da-i-nainte cu tupeu, tralalala, si-ai sa vezi ca nu e greu.

Comentariu sters de utilizator // None

Comentariu sters de utilizator // None

Wrong // Nu e vorba de un migrat adult ci de un copil, minor, care, in urma acestei decizii ar fi separat de parinte. Nicaieri in lume nu se refuza dreptul de rezudenta unui minor daca are un parinte acolo. Aparent Noua Zeelanda face exceptie si asta nu e normal. Nu e normal sa te compari tu cu un minor. Pentru minori platesc parintii. MEREU si ORIUNDE. Si asa e logic si firesc pentru ca un minor nu produce nimic. Si ceva imi spune ca profesorul ala isi platea taxele si impozitele.

Comentariu sters de utilizator // None

OK // OK. Deci sunt exceptii si e oarecum normal daca exista riscul ca altii sa fie infectati/contaminati etc. Aici totusi e vorba de autism.

Drept de munca nu e drept de rezidenta in NZ // Ca sa intelegeti ce se intampla trebuie sa intelegeti procesul de imigrare. Exista viza de munca, care se da mai usor si se da pe 3 ani. Pt. viza de rezidenta sunt mai multe conditii. Profesorul a avut acest drept de munca pe care nu a fost problema sa il obtina. A venit cu el, a muncit catva timp si a fost apreciat. A aplicat apoi pt. drept de rezidenta, pasul urmator, natural. Aplicatia e una singura pt. toata familia. A fost respinsa, pt. problema cu copilul. Acum, neavand drept de rezidenta - cel de munca nu i se prelungeste peste 3 ani - nu are decat sa isi faca bagajele. Ar fi putut face apel, dar a preferat sa planga la ziare, doar-doar ii apare numele in The Guardian. E matematician, probabil si-a facut niste calcule si sa faca scandal a fost solutia cea mai profitabila in toata ecuatia.

Ca intotdeauna, sursa e cea mai buna // Sunt de acord in mare ca daca Immigration NZ a decis ca nu il vor in tara, stiu mai bine decat omul de rand. In general, institutiile de aici (NZ) se bazeaza pe mult bun simt si reguli corecte. Ca de obicei, sursa e cea mai buna: http://m.nzherald.co.nz/nz/news/article.cfm?c_id=1&objectid=11589222 si mai ales un interviu cu el: http://www.newstalkzb.co.nz/on-air/larry-williams-drive-with-anz/audio/dimitri-leemans-denied-residency-because-of-stepsons-autism/ Cateva precizari la comentariile de mai sus: - Orice rezident de aici are dreptul la servicii medicale gratuite. Sunt platite din impozite, asigurarea nu e platita separat, ca in Ro. (se plateste separat ACC, asigurarea pt. accidente, care e altceva) - "Profesorul avea oricand dreptul sa plateasca serviciile medicale din banii lui, private." - nu chiar. Ca sa le plateasca, trebuia sa stea in tara. Ca sa stea in tara, trebuia sa primeasca rezidenta. Copilul fiind pe aceeasi cerere de rezidenta, ar fi primit automat dreptul de a fi ingrijit in sistemul de stat. Si revenim la punctele anterioare - "Facultatea une lucra profesorul putea sa stranga bani pt tratarea fiului sau" - nu putea, vezi mai sus. Facultatea s-a oferit sa-i plateasca apelul, in schimb. Sa nu uitam ca Immigration NZ gandeste pt. intreaga viata a aplicantilor, deci probabil a considerat cei 20-30 de ani ai profesorului cat va mai fi activ vs. cei 80 de ani cat copilul va avea nevoie de ingrijiri si le-a dat cu minus.

pur si simplu nu mergi intr-o tara ca NZ // ...unde totul este considerat cu grija inainte de a fi acceptat. Daca era copilul neo-zeelandez, evident statul isi asuma raspunderea pentru el. Daca copilul nu este neo-zeelandez, de ce ar trebui statul neo-zeelandez sa isi asume raspunderea? Ti se pare ca Noua Zeelanda este spitalul planetei?

Economic vorbind // Banuiesc ca intelegi ca discutia e pur economica. In cazul de fata e irelevant daca parintilor le da cu minus. Dar sistemului de asigurare (statului NZ, mai precis) sigur ii da, si despre asta e vorba aici. Statul a facut calculele si a luat o decizie. Decizia se bazeaza pe niste formule dinainte stabilite. E atat de simplu. Daca formulele nu sunt bune, sau nu sunt aplicabile in acest caz in particular, poate fi discutat intr-o instanta superioara. Ceea ce profesorul avea ocazia sa faca, iar universitatea s-a oferit sa-i plateasca acest apel. Faptul ca el a hotarat ca, in loc sa inainteze un apel, mai bine se duce la ziare sa bata obrazul Immigration NZ e o decizie personala. Castigul e ca a devenit mai popular decat era inainte, pierderea doar el stie care este. Poti specula: conform https://en.wikipedia.org/wiki/Where-to-be-born_Index din 2013, NZ era pe 7 si Belgia pe 15 (Ro pe 56, de curiozitate). Dar, dupa cum spuneai, "viata nu e matematica pura" - ironic, ca vorbim de un profesor de matematica. Pe scurt, vroia el sa locuiasca aici, dar nu destul de tare cat sa se deranjeze cu un apel - mai bine sa ii apara numele in articole din "The Guardian", nu?

NZ e celebra... // ...pentru genul acesta de cazuri. In general e o tara foarte inchisa pentru imigranti, isi apara bine granitele, si emigrarea in NZ nu e deloc asa facila cum e in Canada, UE sau chiar in SUA si Australia. Probabil ii ajuta si faptul ca sunt, literalmente, la capatul lumii, la peste 2000 de km de Australia, asa ca nimeni n-are ce sa le faca.