Specialistii in domeniul nuclear sunt sceptici ca Phenianul a detonat intr-adevar prima sa bomba cu hidrogen, in conditiile in care activitatea seismica a fost sensibil mai mica decat cea care ar fi trebuit sa fie inregistrata in urma exploziei unui asemenea dispozitiv, scrie AFP.
"Datele seismice sugereaza ca explozia a fost considerabil mai putin puternica decat cea care era asteptata de la testarea unei bombe H", a declarat specialistul in politica nucleara Crispin Rovere, din Australia.
"La prima vedere, pare ca au efectuat cu succes un test nuclear dar nu au reusit sa duca la bun sfarsit a doua etapa, cea a exploziei cu hidrogen", a adaugat el.
Acelasi lucru il crede si Bruce Bennett, analist la Rand Corporation. "Daca ar fi fost o veritabila bomba H, activitatea pe scara Richter ar fi trebuit sa fie de o suta de ori mai mare, cu o magnitudine de ordinul 7".
In opinia sa, explozia de miercuri corespunde unui dispozitiv de 10 pana la 15 kilotone, de marimea bombei lansate asupra Hiroshimei. Daca ca a fost vorba de o bomba H, fie fuziunea a esuat, fie fisiunea nu s-a produs corect.
Bomba H
Bombele H cu hidrogen, de tipul celei pe care Coreea de Nord pretinde ca a testat-o cu succes, au o putere infinit mai mare decat bombele A, precum cele lansate asupra oraselor japoneze Hiroshima si Nagasaki in 1945, potrivit AFP.
Bombele A elibereaza o energie declansata de fisiunea unor elemente precum uraniu sau plutoniu. Cele cu hidrogen - sau termonucleare - folosesc initial tehnica fisiunii si apoi pe cea fuziunii nucleare intr-o reactie in lant.
Nicio bomba H nu a fost folosita pana in prezent in afara testelor. Arsenalul strategic nuclear american si cel rusesc sunt formate exclusiv in prezent din acest tip de dispozitive, miniaturizate.
Cand o bomba H explodeaza, explozii chimice, nucleare si termonucleare se succed intr-un interval de timp infinitezimal. O prima bomba cu fisiune antreneaza o crestere foarte mare a temperaturii care declanseaza fuziunea.
In 1 noiembrie 1952, Statele Unite au detonat in secret acest nou tip de bomba in Insulele Marshall, in plin ocean Pacific. Un an mai tarziu, URSS a anuntat la randul sau un test termonuclear. Puterea celei mai mari bombe H care a explodat vreodata, testul sovietic "Bomba Tar", in 30 octombrie 1961, deasupra Arcticii, a fost de 57 megatone, o putere mai mare de 4.000 de ori fata de bomba de la Hiroshima.
Bomba A
Bomba A, denumita in mod obisnuit "bomba atomica", foloseste principiul fiisunii nucleelor atomice. Au fost dezvoltate doua filiere, una a uraniului imbogatit, cealalta a plutoniului.
Explozia primului dispozitiv de acest tip, in iulie 1945 in desertul american New Mexico, a demonstrat puterea distrugatoare a acestei energii. Forta bombei cu uraniu lansate deasupra Hiroshimei a fost de 15 kilotone (0,015 megatone). Cea a bombei cu Nagasaki, cu plutoniu, a avut o putere comparabila (17 kilotone), respectiv echivalentul a 17.000 tone de TNT. Patru ani mai tarziu, URSS a detonat prima sa bomba A, in 29 august 1949 in desertul din Kazahstan.
Tehnica miniaturizarii - etapa decisiva, deoarece permite montarea armei in ogive de rachete.
Potrivit Phenian, bomba H testata era un dispozitiv "miniaturizat". In mai 2015, Coreea de Nord a afirmat ca este capabila sa lanseze focoase atomice miniaturizate cu rachete cu raza lunga de actiune de inalta precizie. Casa Alba a replicat ca nu crede ca Phenianul este capabil sa miniaturizeze arma atomica.
Cel putin noua tari detin in prezent arma atomica
Este vorba de cei cinci membri permanenti ai Consiliului de Securitate al ONU, cele cinci puteri nucleare oficiale: SUA, Rusia, China, Marea Britanie si Franta.
India (1974) si Pakistan (1998) s-au alaturat clubului puterilor nucleare, la fel ca si Israelul, care nu a confirmat niciodata oficial acest lucru.
Coreea de Nord a testat de trei ori o bomba A in 2006, 2009 si 2013, alegandu-se cu mai multe sanctiuni internationale.
Iranul a semnat recent, in iulie 2015, un acord nuclear cu marile puteri (SUA, Franta, Marea Britanie, Rusia, China si Germania) care prevede o limitare a programului nuclear iranian in schimbul unei ridicari partiale si reversibile a sanctiunilor internationale.
4
3
