Romania, donator de asistenta pentru dezvoltare, o tema noua pe care provocarile regionale o aduc tot mai in fata in agenda publica. Interviu cu Mirela Oprea, Secretar general ChildPact, Senior Manager World Vision Orientul Mijlociu si Europa de Est.

Mirela Oprea. Surs foto: childpact.orgFoto: Hotnews

La intrebarea ce expertiza, experienta recenta de tranzitie ar putea fi impartasita de Romania altor tari din regiune sunt multe raspunsuri valabile: anticoruptie, integritate, reforma sistemului judiciar, reforme ale unor institutii cheie in capitolele de negociere cu Uniunea Europeana. Aproape ca am uitat insa de o tema majora a anilor 90: orfelinate, drepturile copilului, reforma acestui sistem. Am invitat-o pe Mirela Oprea, Secretar general al ChildPact si Senior Manager la World Vision Orientul Mijlociu si Europa de Est, sa ne reaminteasca.

CRPE: In urma cu cativa ani, dadeam urmatorul titlu unui material de presa: "Cat de corupta e Romania? Atat de corupta ca acum da lectii de anticoruptie altor tari¬. E un titlu care va ramane valabil, iar lupta anticoruptie din Romania a devenit un model in regiune si in Europa. Un model pe care Bucurestiul il poate exporta cu succes statelor din regiune si nu numai. Dar nu este singurul exemplu cand vine vorba de experienta recenta de tranzitie si de asistenta externa pe care Romania, ca nou donator de asistenta pentru dezvoltare, il poate oferi. Reforma domeniul protectiei copilului a fost una extrem de grea. Unde a ajuns acum Romania?

Mirela Oprea: In 1989, noi am pornit de foarte de jos. Am fost considerati una dintre natiunile cu cel mai sadic comportament din lume fata de copii si aceasta nu e nicio exagerare. Am fost pe canalele de televiziune din toata lumea pentru copiii din orfelinatele lui Ceausescu. Am avut o proasta faima din pricina celor 100.000 de copii ¬ cifrele oficiale nu sunt clare nici acum, potrivit unor estimari era vorba chiar de 200.000 de copii ¬ tratati intr-un mod absolut animalic. Am primit asistenta pentru dezvoltare mai ales din partea Statelor Unite ale Americii, Frantei, Olandei, Suediei pentru a dezvolta reforma in domeniul protectiei copilului si a rezolva aceasta chestiune a copiilor institutionalizati. Si, intr-adevar, in 1997 s-a pornit o mare reforma a protectiei copilului cu sprijin de la donatori externi, inclusiv de la Uniunea Europeana. Suntem acum in situatia in care mai avem, in sistem institutionalizat, circa 20.000 de copii dintre care jumatate in institutiile clasice, asa numitele "orfelinate¬, si circa 10.000 de copii in case de tip familial cu maxim 10-12 copii.

Multi spun ca acesta este un foarte mare succes in urma unui proces foarte dureros din care noi, ca tara, am invatat foarte mult si, in urma caruia, am dezvoltat foarte multa expertiza. Altii nu sunt asa de entuziasti si spun ca Romania inca mai are multe de facut in privinta copiilor institutionalizati. Iar aceasta este, dupa parerea mea, o dezbatere foarte sanatoasa dar care, in mod categoric, nu exclude posibilitatea ca Romania sa ofere asistenta tehnica altor tari pentru reforma altor sisteme de protectie a copilului.

In Ucraina sunt, la ora actuala, peste 120.000 de copii institutionalizati si autoritatile de acolo cauta solutii pentru demararea procesului de dezinstitutionalizare. Institutionalizarea copiilor ¬ dintre care 98% nu sunt orfani, ci provin din familii foarte sarace - este o chestiune politica: dam de lucru la o multime de instituitii ale statului, angajati, fonduri publice, clientelism si asa mai departe. Este vorba si de coruptie in sistemul de protectie a copilului in aceste tari. Expertiza noastra ar fi foarte binevenita in Ucraina si alte tari din regiune: am fi asteptati cu bratele deschise.

Citeste interviul integral pe EurActiv.ro.

Acest proiect face parte din planul national de lucru al României pentru Anul European pentru Dezvoltare 2015 (AED2015) si este finantat de Comisia Europeana si de Ministerul Afacerilor Externe al României. Organizatia EurActiv România este singura responsabila de continutul acestui material si în niciun context acesta nu poate fi privit ca o reflexie a pozitiei Uniunii Europene.