Biroul de presa... // ... al presedintiei georgiene pretinde ca asta-i legea la ei. Exista doua variante: 1) Presedintia minte, legea nu-i asa - dar, ca sa sustineti asta, ar trebui sa cunoasteti foarte bune legile Georgiei, ca sa puteti demonstra contrariul. Le cunoasteti? 2) Presedintia nu minte, dar, conform mesajului dvs., e tampita pentrru ca respecta legile tarii.

Păcat de el // La politică internă n-a fost chiar așa de rău, dar a fost orbit de același tip de rusofobie pe care o întâlnesc deseori pe acest site. De asemenea, fiindcă a fost instalat în cadrul unei Revoluții Colorate, a avut clar niște obligații externe. Când urăști Rusia mai mult decât îți iubești propria țară deja ai o problemă. Un lider adevărat mai degrabă ar fi mâncat o cravată în această situație, decât să se autoexileze în acest fel.

Saakasvili tour // Mai putin si il zboara locuitorii din Odessa si de-acolo. Viitoarea escala va fi probabil Lituania la prietena sa doamna presedinte Grybauskaite. Dupa aia, cred ca va sfarsi in Marea Baltica.

Un exemplu // clar de imbecilitate politica. Un exaltat cu probleme psihice, utilizat de baietii de la Langley, refuzat de propria tara si natiune, mercenar, rusofob atroce, amator in politica. I se apropie sfarsitul ca om politic si, probabil, si fizic. The perfect idiot!

Bumerang // Dincolo de faptul ca a eliminat "corupția mică", dând afara toată politia rutiera si angajând alți oameni, care nu au mai luat/cerut șpagă, Saakașvili a ridicat marea corupție la rang de arta, baronii locali erau pitici pe lângă el. Acestui paranoic i s-a retras cetățenia georgiana confirm unei legi pe care chiar Mișeko - asa il alinta prietenul Bush - a introdus-o. Inițial, era împotriva celor cu dubla cetățenie din politica si mediul de afaceri, acele doua cetățenii fiind, desigur, Georgiana si Rusa. Legea precede ca in momentul dobândirii cetățeniei unui alt stat, respectivul pierde cetățenia Georgiană. Saaki s-a folosit de orientarea euroatlantica pentru a face abuz de putere, fonduri publice ("vita Kobe" e mic copil). A reprimat proteste, a persecutat jurnaliști incomozi, catalogându-i agenți sovietici. I-a mers pana cand a pierdut alegerile in favoarea unor politicieni deloc pro-ruși, la fel de orientati spre Europa si NATO, dar care l-au anchetat pana l-au încărcat de dosare. Pana a fugit din tara. In Ucraina cea pro-NATO, via SUA. Care SUA, pentru a continua relațiile cu Tbilisi, nu i-a mai prelungit viza de lucru, cică era profesor pe acolo. Dar i s-a găsit rost la Odesa, sa-i învețe pe ăia anticorupție, tocmai el. Morala: un corupt, penal si urmărit in tara lui poate trai bine-mersi, atât timp car e de folos cui trebuie.