Avni Avdiu are o serie de calificari universitare impresionante, obtinute in trei tari diferite. Barbatul de 42 de ani are trei diplome de facultate de la universitati din Pristina, Kosovo; un masterat de la Universitatea din Tirana, Albania; si un doctorat de la Universitatea Chiril si Metodiu din Skopje, Macedonia.
Dar ceea ce nu are Avdiu este o slujba. Cazul sau este un exemplu extrem ce ilustreaza un fenomen intalnit in toate cele trei tari in care a studiat, dar si in alte locuri din Balcani — exista un numar crescut de absolventi de universitate, dar multi dintre ei nu-si pot gasi de lucru. Iar daca isi gasesc, adesea e vorba de slujbe care nu le reflecta nivelul de educatie.
Prin interviuri cu absolventi, profesori, factori de decizie si analisti, precum si cu ajutorul datelor oficiale, Reteaua Balcanica de Jurnalism de Investigatie (BIRN) a identificat cateva dintre cauzele acestei nefericite situatii. Printre ele se numara angajarile pe criterii politice in functiile publice, politica maririi numarului de studenti in detrimentul calitatii educatiei, starea groaznica a economiilor tarilor din regiune si lipsa unor programe de invatamant care sa satisfaca nevoile pietei muncii.
Avdiu este un etnic albanez nascut la Kumanovo, in Macedonia, si isi imparte timpul intre Macedonia si Kosovo. Este cetatean al ambelor tari. Diplomele sale universitare sunt in jurnalism, sociologie si filozofie, iar doctoratul sau se apleaca asupra evolutiei partidelor politice albaneze din Albania, Kosovo si Macedonia din 1990 pana in 2010.
Dar unicul sau venit regulat este ajutorul de somaj de 45 de euro pe luna din partea statului macedonean.
“Exemplul meu este descurajant pentru tineri”, spune el. “Nu are sens sa inveti mult si sa incerci mult”.
Povestea lui Avdiu ilustreaza una dintre cauzele pentru care multi absolventi au dificultati in a-si gasi de lucru — in sectorul public, joburile se dau pe criterii politice.
Ani de zile a candidat pentru posturi la universitatile din Pristina si Tetovo, din vestul Macedoniei. In Tetovo, spune el, i s-a spus explicit ca nu are sanse sa primeasca un job daca nu se inscrie intr-un partid politic cu destula influenta incat sa-i faciliteze angajarea.
“Isi bat joc de mine. Mi-au spus: ‘daca nu te inscrii in partid poti sa ai si 15 doctorate, ca tot degeaba’”, spune el.
“Acesta e pretul pe care il platesc pentru ca refuz sa fiu conformist si lingau fata de partidele politice din Kosovo si Macedonia”.
Convorbiri inregistrate pe ascuns facute publice de opozitia din Macedonia anul acesta par sa furnizeze exemple concrete de functionari guvernamentali care discuta despre angajari si promovari in sectorul public pentru sustinatorii partidului aflat la conducere.
Maestrii kosovari ai cafelei
De la declararea independentei Kosovo in 2008, numarul absolventilor universitari someri a ajuns mai mult decat dublu, de la 2.953 la 6.840, potrivit Ministerului Muncii. O mare parte a acestor absolventi provine de la Universitatea din Pristina, cea mai veche universitate publica din tara, care confera in jur de 5.200 de diplome de licenta si peste 900 de diplome de master pe an.
In anii din urma, un fel de “manie a masterului” pare sa fi cuprins Kosovo; studentii ajung in numar tot mai mare la concluzia ca au nevoie de calificare post-universitara pentru a se angaja. Dar chiar si un titlu de master este adesea insuficient pentru obtinerea unui job decent.
Blerim Cakolli, 30 de ani, are atat o licenta universitara, cat si un masterat de la Facultatea de Drept a Universitatii din Pristina. De cand si-a luat a doua diploma, acum trei ani, lucreaza full-time — nu e un job de avocat, ci de chelner intr-o cafenea.
Poate ca nivelul inalt de educatie intalnit printre cei ce servesc si prepara cafele in localurile de aici explica de ce un site de turism sustinea anul trecut ca in Kosovo poti sa bei cele mai bune cafele macchiato din lume.
“Dupa ce mi-am terminat studiile, am candidat pentru multe posturi legate de profesia mea, in ministere, judecatorii si alte institutii publice, dar nu am reusit niciodata”, spune Cakolli.
Cakolli a facut un an de stagiatura la judecatoria din Pristina si a participat la diverse cursuri de pregatire.
Cand ii intreaba pe angajatori de ce nu a obtinut un post, replica obisnuita este ca ii lipsesc trei ani de experienta profesionala. Insa, la fel ca Avdiu, el crede ca motivul real pentru care nu poate obtine o slujba sunt omniprezentele angajari pe criterii politice.
“A devenit un lucru obisnuit ca anunturile de slujbe in sectorul public sa fie o simpla formalitate”, spune el. “Persoana pe care ei o doresc in functia respectiva poate ca lucreaza deja acolo”.
Opinia lui Cakolli este larg impartasita. Potrivit unui sondaj publicat anul acesta de Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare, 81 la suta dintre kosovari cred ca legaturile de familie, spagile, apartenenta politica si alti factori care n-au nimic de a face cu calitatea profesionala sunt cei mai importanti atunci cand e vorba de obtinerea unui job in sectorul public.
Doar circa 15 la suta cred ca educatia, experienta profesionala si pregatirea vocationala joaca un rol in angajarile la stat.
Restul articolului este disponibil aici.
Acest articol a fost scris de Jeton Mehmeti in cadrul Balkan Fellowship for Journalistic Excellence, cu sprijinul ERSTE Foundation si al Open Society Foundations, in cooperare cu Balkan Investigative Reporting Network
0
3
