​Președintele rus, Vladimir Putin, a acuzat Occidentul de ipocrizie din cauză că acesta nu a recunoscut și nu recunoaște legitimitatea referendumului de independență al Crimeei din 16 martie 2014. Degetul de la Kremlin a fost îndreptat către Kosovo, la fel și o campanie furbindă a presei de stat rusești, care afirma sarcastic, la acea vreme, că, în opinia Vestului, Kosovo are dreptul la autodeterminare, dar Crimeea nu îl are”.

Steagul Kosovo Foto: Wikipedia

E, în același timp, surprinzător și deloc surprinzător că Moscova a folosit „precedentul Kosovo” în argumentația sa. În 2008, cînd Kosovo și-a proclamat independența de Serbia, Federația Rusă a protestat vehement, fapt care a dus și la nerecunoașterea statutului Kosovo. Motivul: alianța cu Belgradul. Pe de altă parte, cum să rateze Putin ocazia să atace Occidentul cu propriile lui acțiuni?! Dincolo de aspectul aproape ridicol - prin invocarea precedentului Kosovo în justificarea anexării Crimeei, Putin, practic, recunoaște că independența Kosovo e legală - faptele ne spun următoarele:

În 1999, după războiul din Kosovo și intervenția NATO, Rusia a acuzat o încălcare a acordului din 1999, care prevedea administrarea Kosovo de către ONU pînă la găsirea unei soluții de conviețuire între albanezi și sîrbi. Apoi, în 2014, cu ocazia intervenției din Crimeea, Moscova a afirmat că etnicii ruși din peninsulă ar fi fost amenințați cu persecuția de către noua putere de la Kiev.

Ce uită Vladimir Putin să spună e că rușii din Crimeea nu au fost supuși niciunei represiuni, în timp ce albanezii din Kosovo erau, în 1998-1999, în postura să fie măcelăriți de forțele lui Slobodan Milosevic. Numai intervenția NATO printr-o campanie de trei luni de bombardamente a pus capăt luptelor. Milosevic, confruntat cu întregul Occident, a fost forțat să accepte planul internațional de pace.

Pînă în 2008, negocierile dintre albanezi și sîrbi nu au dat niciun rezultat. Majoritatea de 90% a decis, la aproape un deceniu de la război, să se separe de Serbia cu sprijinul comunității internaționale, sprijin confirmat apoi de un verdict al Curții Internaționale de Justiție care a catalogat proclamarea independenței drept un act democratic, legitim și conform cu dreptul internațional.

Spre deosebire de Kosovo, parlamentul din Crimeea a fost ocupat de forțe înarmate. Premierul republicii autonome Crimeea a fost detronat prin forță și înlocuit cu un personaj care primise la ultimele alegeri 4% din voturile cetățenilor republicii. Circa 14.000 de soldați ruși au fost mobilizați apoi în Crimeea pentru a asigura „securitatea” referendumului de independență. Declarația de independență a Kosovo nu a implicat nicio forță armată.

Dacă albanezii din Kosovo reprezintă 90% din populație, rușii din Crimeea sunt majoritari cu 60%. Restul de etnii, cu precădere tătarii, sunt cele care trebuie să se teamă acum de opresiunea Moscovei, nicidecum rușii care nu erau amenințați cu nimic. Și încă ceva: referendumul din Crimeea nu avea ca scop proclamarea independenței, ci actul ulterior, de alipire la Federația Rusă. Așa că votul - cu întrebările legitime apropo de desfășurarea lui - nu poate fi comparat în niciun fel cu cel din Kosovo.

Opinii din Kosovo despre comparația cu Crimeea

Bekim Çollaku, ministrul integrării europene în guvernul de la Priștina:

„Nu există paralele între Kosovo și Crimeea, totul face parte dintr-un joc. Vladimir Putin se folosește de Kosovo ca pretext, dar nu are relevanță de niciun fel. Într-o bună zi, cînd lucrurile se vor calma și necesitatea unei soluții în Crimeea va deveni stringentă, Putin va spune „noi facem asta, dacă voi faceți ailaltă”. Va fi un joc de negociere, la un moment dat, iar Rusia va găsi nu numai cazul Kosovo, ci și alte cazuri în care UE, NATO sau SUA au ajutat o țară, pentru a negocia un troc cu comunitatea internațională. Kosovo nu are nicio putere aici. Pe de-o parte avem UE, NATO și SUA, de cealaltă parte e Rusia cu sateliții săi. Iar Kosovo e undeva la mijloc fără niciun cuvânt de spus.”.

Petrit Selimi, ministrul adjunct de externe în guvernul kosovar:

„Dacă Ucraina ar fi subjugat Crimeea, ar fi oprimat populația de acolo, dacă ar fi încercat să comită genocid împotriva a un milion de oameni din Crimeea, dacă ar fi omorît 12.000 de oameni, dacă ar fi violat 20.000 de femei cum s-a întîmplat în Kosovo în 1999, dacă opt lideri de rang înalt ai Ucrainei ar fi fost condamnați pentru crime de război comise în Crimeea, dacă ONU ar fi impus mandat de administrare în Crimeea… să nu uităm că ONU a „luat” Kosovo de sub admnistrare sîrbească, Serbiei i-a fost interzis de către ONU să aibă ceva de-a face cu Kosovo. După aproape 10 ani, ONU trebuia să decidă ce să facă cu Kosovo și a decis conform cu „voința poporului”.

Acest articol a fost realizat cu sprijinul Centrului Român de Politici Europene în cadrul proiectului Connecting with Europe al Open Society Priștina și British Council.