Liderii occidentali au declarat, dupa negocierile de la Lausanne, ca acordul la care au ajuns cu Teheranul este unul „istoric”. Printre prevederile acordului se numara si obligatia asumata de Iran de a permite timp de 25 de ani controale extinse ale programului sau nuclear din partea Agentiei Internationale pentru Energie Atomica (AIEA). In Iran, relateaza presa internationala, au avut loc manifestatii spontane de bucurie in contextul posibilei ridicari a sanctiunilor impuse tarii. In ciuda declaratiilor, acordul are si niste sectiuni problematice, iar intelegerea actuala poate esua oricand pana in luna iunie, cand ar trebui semnata oficial.

HotNews.roFoto: Hotnews

Puterile cu drept de veto in Consiliul de Securitate al ONU (SUA, Rusia, Marea Britanie, Franta si China), impreuna cu Germania, au negociat cu Iranul un simplu „acord cadru”, nicidecum un acord politic, asa cum s-ar putea intelege din euforia publica a diplomatilor prezenti la Lausanne.

Principalele prevederi:

  • Peste doua treimi din instalatiile de centrifugare ale Iranului vor fi inchise. Pentru 10 ani, Teheranul se obliga sa reduca numarul acestora de la 19.000 la 6.000.
  • Pentru 10 ani, Iranul se obliga sa reduca activitatea de imbogatire a uraniului si cercetarea din acest domeniu la un nivel la care sa dureze un an de zile pentru a construi o bomba nucleara.
  • 95% din cantitatea de uraniu imbogatit va fi diluata sau scoasa din tara.
  • Pentru 15 ani, Iranul se obliga sa nu imbogateasca uraniu peste nivelul de 3,67%. (De gradul de imbogatire a uraniului depinde folosirea acestuia la arme nucleare).
  • Comunitatea internationala va sprijini Iranul la constructia unui reactor de apa grea la Arak, care sa poata fi utilizat numai in scopuri civile. Vechiul reactor va fi distrus sau demontat si scos din tara. (Apa grea e folosita la fabricarea de plutoniu, substanta ce poate fi utilizata la fabricarea de arme nucleare).
  • Pentru 25 de ani, Iranul se obliga sa permita controale extinse ale programului sau nuclear din partea Agentiei Internationale pentru Energie Atomica (AIEA). 
  • De indata ce Iranul va respecta obligatiile sale, SUA, ONU si UE se obliga sa ridice sanctiunile impuse tarii.
  • In caz de incalcare a acordului, comunitatea internationala isi rezerva dreptul de a impune din nou sanctiuni.
  • Alte sanctiuni, impuse in afara dosarului nuclear, raman valabile.
  • Acordul trebuie semnat pana pe 30 iunie.

Punctele pozitive:

Faptul ca Iranul a acceptat controale extinse pentru o perioada de 25 de ani, deci mult peste limita impusa la imbogatirea de uraniu, este o surpriza pozitiva. AIEA va avea mijloace de inspectie care trec dincolo de limitele acordului de neproliferare a armelor nucleare. Prevederea ar trebui sa linisteasca statele care critica acest acord, in sensul in care exista mecanisme de verificare a Iranului, in cazul in care acesta s-ar hotari sa revina la vechile obiceiuri dincolo de cei 10 ani de interdictie de imbogatire de uraniu.

Punctele problematice:

Acrodul prevede ca sanctiunile pot fi reinstaurate „fara intarziere” in cazul in care se constata o incalcare a obligatiilor de catre Iran. Problema e ca sanctiunile trebuie decise de parlamentele nationale. In UE sunt 28, iar procesul nu poate fizic sa se desfasoare „fara intarziere”.

Dincolo de actul politic, statele mai trebuie sa aiba in vedere si chestiuni economice, legate de firmele lor care fac afaceri cu Iranul. Daca sanctiunile nu sunt argumentate juridic, companiile ar putea actiona statele in judecata si sa ceara despagubiri. Nu ar fi prima data.

In problema controalelor exista o serie de intrebari neclarificate. Care vor fi procedurile exacte? Vor avea inspectorii acces si la instalatiile militare ale Iranului? Daca inspectorii AIEA vor fi limitati la domeniul civil, atunci intregul acord va fi istorie, nu istoric.

Va fi Iranul dispus sa dezvaluie planurile sale militare? Textul convenit spune ca asa ar trebui sa se intample. Fara a sti exact cat de avansat e programul nuclear militar, despre care AIEA a livrat indicii concrete in 2011, nu va putea fi eliminata niciodata posibilitatea ca Teheranul sa surprinda, candva, cu anuntul despre fabricarea unei bombe atomice.

Concuzie:

Pasul facut la Lausanne, prin acordul gasit in vederea unui „acord cadru”, este unul imbucurator. Exista sperante de stabilizare a Orientului Mijlociu, de normalizare treptata a relatiilor cu Iranul si de afaceri banoase pentru firme occidentale. Esecul acestor negocieri ar fi insemnat o cursa a inarmarii in regiune, iar scenariul unui razboi devenea de-a dreptul palpabil. Critici si oponenti vor exista, vor fi vocali si, cel putin partial, scepticismul acestora e justificat de experienta ultimilor ani. Cheia de rezolvare va sta, in termeni romanesti, in „normele de aplicare”. Pana in iunie nu mai e mult timp.

surse: Spiegel, Welt, FAZ, Süddeutsche Zeitung