Membrii fortelor speciale franceze implicati in operatiune de vineri de eliberare a ostaticilor luati in magazinul kosher Hyper Cacher de catre Amedy Coulibaly relateaza ca deja munceau de peste 50 de ore fara oprire inaintea raidului, ca intr-un final au intrat in forta in magazin si ca au tras peste 40 de gloante in atacator, relateaza The Telegraph.

Momentul in care atacatorul iese din magazinFoto: Captura YouTube

Coulibaly, in varsta de 32 de ani, a intrat intr-un supermarket evreiesc din Porte de Vincennes vineri, in jurul ore 13:00, unde a ucis 4 oameni si a luat 17 ostatici. Coulibaly era un apropiat al fratilor Kouachi, care, simultan, erau inconjurati de politie intr-o tipografie din Dammartin-en-Goele, la circa 30 de km nord-est de Vincennes.

"Cand a inceput atacul, ne-a sarit dintr-o data toata oboseala. A fost ca o injectie cu adrenalina", povesteste unul dintre membrii trupelor speciale de interventie, numit "Jean-Pierre" de catre presa.

Un altul, numit "Stan" de catre publicatia Le Parisien, relateaza ca, de indata ce au ajuns la fata locului, au inceput sa analizeze zona: "Ne-am deplasat in coloana de asalt inainte de a ne aseza in pozitii in apropiere de magazin. Am efectuat mai multe ture de verificare ale supermaketului si ne-am apropiat foarte mult. Voiam sa vedem in ce stare erau punctele de acces, pentru a putea planifica asaltul".

Initial s-a dorit capturarea in viata a lui Amedy Coulibaly insa, in urma analizei comportamentului acestuia, si-au dat seama ca vrea sa moara intr-un schimb de focuri cu politia.

"Sincer, unul dintre lucrurile care ne-au motivat cel mai mult a fost inregistrarea video a asasinarii ingrozitoare a colegului nostru Ahmed Merabet in apropiere de Charlie (sediul Charlie Hebdo - n.red.). Aveam acea imagine in cap", povesteste Jean-Pierre.

Stan relateaza ca initial aveau date potrivit carora ar fi fost luati 5 ostatici, insa cifra nu a putut fi confirmata: "Am reusit sa stabilim o legatura telefonica cu unul dintre clienti, care se ascundea intr-un depozit cu racire de la subsol. Ne-a spus ca in camera mai era si un bebelus in varsta de o luna. Bebelusul nu ar fi putut sa supravietuiasca mai mult de 2 ore acolo (in interiorul incaperii cu refrigerare - n.red.). Insa am reusit sa taiem alimentarea cu electricitate".

Coulibaly a tras obloanele la geamurile magazinului, insa politistii si-au dat seama ca pot vedea in interiorul magazinului. Pe podea se aflau 6 ostatici.

"Lunetistii nostri nu puteau risca sa traga pentru ca pe geamuri erau postere astfel incat era imposibil sa aiba o lovitura clara", povesteste Stan.

Jean-Pierre a precizat ca intrarile in ambele puncte aflate sub asediu - supermaketul din Vincennes si tipografia din Dammartin-en-Goele - au fost planificate sa aiba loc simultan, chiar inainte de lasarea noptii.

Insa, in cele din urma, fratii Kouachi au decis sa iasa in jurul orei 17:00, iar in acelasi timp Coulibaly se ruga, astfel incat a fost declansata operatiunea de interventie.

La intrarea in supermarket au fost plasate doua bete de dinamita, pregatite pentru ca echipa sa le arunce in aer.

"Imediat, teroristul a deschis focul asupra noastra. A tras cu un Kalashnikov, apoi s-a retras in magazin", relateaza Stan, precizand ca politistii s-au temut in acel moment ca Coulibaly ar fi urmat sa omoare ostaticii.

Un al treilea membru al echipei, "Marc", a declarat pentru Le Parisien ca au fost supusi unui "nor de gloante" trase de Coulibaly: "In fata noastra aveam un barbat foarte precis, bine antrenat, care stia sa manuiasca o arma AK47".

Coulibaly a blocat usa cu carucioare de cumparaturi. "Apoi s-a aruncat asupra noastra", a declarat Stan.

Atacatorul a fost intampinat de politie cu un val de gloante, la final in corpul lui ajungand peste 40 de gloante. "A fost ca si cum ar fi explodat o bomba", isi aminteste Marc.

Trupele speciale s-au grabit sa evacueze ostaticii. Membrii echipei au constatat ulterior ca Coulibaly instalase mai multe kilograme de explozibili pe o usa din magazin si ca avea asupra sa rezerve de munitie, mitraliere si arme automate.

"Ostaticii ne-au multumit. Unii dintre colegii mei aveau lacrimi in ochi", isi aminteste Jean-Pierre.

Dupa o zi de odihna, membrii trupei de interventie s-au reintors la munca, asigurand securitatea marsului de solidaritate de duminica din Paris.

"Nu m-am uitat inca asupra inregistrarii asaltului. Cred ca o sa mai astept o vreme", incheie Jean-Pierre.