Manifestarile "impotriva islamizarii" din Germania reprezinta ecoul unui sentiment de criza identitara care traverseaza in prezent mai multe regiuni din Europa, indiferent daca acestea se confrunta sau nu cu un val masiv de imigrare, scrie AFP.

PegidaFoto: youtube.com

"In Europa, in general, exista o angoasa, o fobie anti-islamica ce se dezvolta", spune militantul de stanga Daniel Cohn-Bendit, ales succesiv eurodeputat al Verzilor in Germania si in Franta, referindu-se la manifestatiile organizate in Germania de miscarea PEGIDA, "Europenii patrioti impotriva islamizarii Occidentului".

Luni, la Dresda, in estul Germaniei, un nou mars PEGIDA a reunit 18.000 de persoane, un record din octombrie, data de debut a acestei miscari ale carei tinte sunt islamul, mass-media ("toti mint") sau elitele politice, acuzate ca dilueaza cultura crestina germana.

"Drapelele Sfantului Gheorghe flutura la Dresda cu PEGIDA: Daca ar fi un loc unde as vrea sa fiu in acest moment, este Dresda", scria luni pe Twitter militantul britanic de dreapta Tommy Robinson. Drapelul Sfantului Gheorghe a fost stindardul crestinilor in timpul cruciadelor impotriva musulmanilor.

Clasa politica germana a condamnat aceste marsuri si mai multe contra-manifestatii au avut loc luni. Cancelarul Angela Merkel a criticat "ura" care anima aceste manifestatii.

"Nu suntem, din pacate, o tara foarte primitoare pentru straini", spune psihologul german Rolf van Dick, care reaminteste ca, potrivit sondajelor realizate intre 2000 si 2010, intre 20 si 30% din populatie sustine pozitii islamofobe. Musulmanii nu reprezinta decat 5% din populatia totala in Germania.

"Ceea ce este remarcabil este ca acest fenomen nu este generat de criza. Germania merge bine. Iar in Dresda nu sunt musulmani. Dar oamenii au impresia ca traiesc ororile Statului Islamic. E frica, prin intermediul mondoviziunii si al internetului. Iata cum poti sa fii in fundul Saxoniei si sa ai impresia ca esti agresat", explica Daniel Cohn-Bendit.

"Cand nu ai contacte cu altii, cand nu ii cunosti, iti e frica", spune si un functionar european. "Cei care traiesc in sate retrase, si deci cei mai putin vizati sunt cei care sunt cei mai ostili minaretelor", a adaugat acest expert european, care a cerut pastrarea anonimatului.

"Realitatea terorismului international si intern intr-un anumit numar de tari europene ofera o legitimitate acestor manifestatii", completeaza sociologul francez Catherine Wihtol de Wenden.

Moschei incendiate

Suedia, tara unde populatia era mandra de primirea buna pe care o oferea imigratiei, asteapta in acest an 100.000 de persoane care vor cere azil, respectiv mai mult de 1% din cele 9,6 milioane de locuitori ai sai.

Dar partidul de extrema dreapta Democratii Suediei a devenit a treia forta politica a tarii mizand pe un discurs legat de implicatiile pe termen lung ale unei imigratii masive.

Iar incendierea a trei moschei este perceputa ca fiind semnul unei islamofobii in crestere, chiar daca se pare ca primul caz a fost accidental. Pentru a-si exprima solidaritatea cu musulmanii, numerosi suedezi au iesit vineri in strada.

In Franta, tara in care traieste, la fel ca si in Italia, o comunitate puternica de imigranti, dezbaterea interna este marcata de teza scriitorului de dreapta Renaud Camus, care agita amenintarea unei "Mari inlocuiri", prin care imigratia musulmana va ajunge sa domine Batranul Continent.

Lansarea in aceasta toamna a volumului "Sinuciderea franceza", in care Eric Zemmour, condamnat in 2010 pentru incitare la ura rasiala, acuza Europa si imigratia ca principalele cauze pentru etapa proasta pe care o traverseaza Franta, a dat o noua dimensiune dezbaterii.

La fel ca si aparitia, in aceasta saptamana, a cartii scriitorului Michel Houellebecq, "Supunere", care descrie o Franta supusa islamului, in care "Marea inlocuire" a avut deja loc.

"Criza identitara inseamna PEGIDA in Germania, dar si 'Casatoria pentru toti' in Franta. Este teama de a pierde ce nu mai exista. De a pierde aceasta natiune pura, care nu exista decat in Germania comunista! De a pierde aceasta familie la care viseaza cei care se opun casatoriei intre homosexuali si care nu mai exista", afirma Daniel Cohn-Bendit.

"Adevarata intrebare este aceasta: Cum redefinim viata noastra in comun?", adauga acesta.