Intr-un sat din Liberia, bolnavii de Ebola sunt, practic, ingropati de vii - reportaj AFP
Febra hemoragica i-a distrus familia, povesteste Momoh Wile, seful acestei localitati, la circa 150 km au nord-est de Monrovia, in apropiere de granita cu Sierra Leone.
Potrivit patriarhului septuagenar, cu barba si parul albe, intervievat duminica de AFP, adolescenta traia o viata fara istorie alaturi de tatal sau, Abdulah Sherrif, 51 de ani, mama sa, Seidia Passawee Sherrif, 43 de ani, si fratele sau , Barnie, 15 ani.
Pana in 20 iulie, cand virusul mortal a fost detectat in familia sa, starnind panica in randul celor 500 de locuitori care au alertat autoritatile sanitare.
Acestia au intarziat sa intervina, iar satenii au protestat ridicand baricade pe drumul catre Sierra Leone. Cand echipa trimisa de ministerul Sanatatii au ajuns, in sfarsit, tatal tinerei murise de cinci zile, mama si fiica erau bolnave si doar fiul a fost testat negativ la virusul Ebola.
Agentii sanitari au ingropat cadavrul lui Abdulah, si "ne-au cerut sa nu ne apropiem de familie si de fiica sa", explica Momoh Wile, "au sigilat usile si ferestrele casei".
Seidia si Fatu "plangeau zi si noapte, fara incetare, rugand populatia sa le aduca mancare dar tuturor le era frica" sa se apropie de casa in care au ramans "fara hrana si fara apa", adauga el.
Mama a murit in 3 august, iar fiica a ramas inchisa alaturi de cadavrul acesteia "si doar in 10 august ei (angajatii ministerului Sanatatii, n.r.) au venit" sa recupereze ramasitele pentru a le ingropa, continua decanul de varsta, in lacrimi. "Nu a mai ramas decat fata, care plange in continuu".
Interiorul casei este invizibil din strada, usile si ferestrele au fost camuflate. Gemetele adolescentei intrerup din cand in cand tacerea care stapaneste acum satul aproape parasit, cu strazi parasite si pline de gunoaie. Bunurile personale au fost abandonate in graba de locuitori, in case lasate cu usile deschise.
"Nimeni nu vrea sa se apropie de mine"
Locuitorii care au fugit au fost insa respinsi de satele din regiune, cuprinse si ele de psihoza Ebola, povesteste Momoh Wile.
Toti "au plecat in padure. Sunt aici alaturi de cativa parinti ale caror familii au plecat si ele in padure. Putem spune ca satul e parasit".
Fratelui tinerei, Bernie, testat negativ, i s-a interzis sa intre in casa.
Respins insa de locuitori, s-a refugiat intr-o casa abandonata, lugubra, unde ziaristii AFP l-au si gasit: un tanar slab, cu ochii tristi si tras la fata. Poarta un tricou murdar, albastru, si sandale uzate.
"Aici dorm, aici imi petrec intreaga zi. Nimeni nu vrea sa se apropie de mine. Cu toate ca le-am spus ca nu am Ebola. Cand imi e foame, merg prin tufisuri sa caut niste legume", spune adolescentul, intre doua suspine.
Contactat marti de ziaristi, din Monrovia, Momoh Wile a precizat ca a murit in noaptea de luni spre marti. Singura, fara apa sau hrana. Nu stia nimic de Barnie.
Autoritatile nu au dorit sa comenteze situatia.
Presedintele Ellen Johnson Sirleaf a decretat in 6 august starea de urgenta in fata epidemiei Ebola care, potrivit ultimului bilant al Organizatiei Mondiale a Sanatatii, din 9 august, a ucis 1.013 oameni in Africa de Vest, dintre care 323 in Liberia.
si dintre toate cazurile astea vreo 15% sunt dovedite ca avand cauze gentice.
deci moarte sau autism?
http://provaccin.wordpress.com/2013/05/25/vaccinul-ror-nu-este-cauza-autismului/
Dar cand e vorba de Africa...
oricum sunt de acord cu ideea expusa la conditiile de viata
Tu de ce nu te duci voluntar daca ti se pare ca ai dreptul sa arunci vina asupra altora?