Paulo Henrique Machado si-a petrecut aproape toata viata in spital. Ramas paralizat din copilarie in urma unei poliomielite, el este si astazi conectat la un aparat de respiratie artificiala 24 de ore pe zi. Cu toate acestea, Machado a invatat sa faca animatie pe calculator si acum lucreaza la un serial de televiziune despre viata sa, relateaza BBC.
Primele amintiri ale brazilianului sunt despre cum a explorat, intr-un scaun cu rotile, spitalul in care a trait timp de 45 de ani.
"Am batut coridoarele in lung si-n lat, intrand in camerele altor copii care se aflau aici, asa mi-am descoperit 'universul' [...] Pentru mine, fotbalul sau jucariile normale nu au fost o optiune, asa ca trebuia sa-mi folosesc imaginatia", a povestit Machado.
Mama lui Machado a murit cand acesta avea numai doua zile, el a contractand poliomielita in timpul ultimului mare focar din Brazilia.
In anii 1970, fiecare dintre copiii cu poliomielita era tinut intr-un dispozitiv metalic care il ventila artificial - asa-numitul "plaman de otel" -, iar medicii ofereau estimari sumbre cu privire la sansele acestora. Putini dintre cei care se aflau in "sectia polio" ar fi urmat sa ajunga la adolescenta, speranta lor de viata fiind de numai 10 ani.
Astfel, din cauza mobilitatii limitate, lumea lui Machado s-a format in jurul prietenilor pe care si i-a facut in sectia spitalului.
"Eram eu, Eliana, Pedrinho, Anderson, Claudia, Luciana si Tania. Au fost aici o buna perioada de timp, mai mult de 10 ani", povesteste el.
Cu inocenta sa de copil, nu si-a imaginat niciodata ca se vor desparti. Insa, pana in 1992, starea unora dintre copii a inceput sa se deterioreze si, unul cate unul, prietenii sai au inceput sa moara.
"A fost dificil, fiecare pierdere a fost ca o mutilare [...] Acum am mai ramas doar doi, eu si Eliana", spune Machado.
Doctorii nu prea inteleg cum de cei doi au supravietuit mai mult decat ceilalti, dar cert este ca acum, in sectie, Machado se trezeste in fiecare zi cu patul indreptat spre cel al singurei prietene ramase si vecinei sale de-o viata, Eliana Zagui. El spune ca relatia lor este cruciala. "Unii oameni cred ca suntem precum sot si sotie, dar suntem mai degraba ca frate si sora", sustine Machado.
"In fiecare zi, cand ma trezesc, am certitudinea ca puterea mea este acolo - Eliana. Si e reciproc. Eu am incredere in ea si ea in mine".
In rezerva lor, Zagui isi umple timpul scriind, fiind o autoare publicata, si pictind cu ajutorul gurii.
Intrucat locuiesc in spital de atata vreme, cei doi au voie sa-si decoreze camera cu obiectele personale. Partea Elianei este plina de papusi si carti, iar partea lui Machado, un cinefil inrait, e plina de colectii de filme. El are de asemenea si doua computere puternice, intrucat a reusit sa se instruiasca in spital ca animator digital.
In mai anul acesta si-a atins tinta: a strans 65.000 de dolari in urma unei campanii online pentru producerea unui serial de animatie 3D, film bazat pe o carte scrisa de Zagui si pe care el il va regiza.
0
1
