​Incredibil, dar adevarat. Germania, statul al carui nume este perpetuu asociat cu performanta si bunastare, se regaseste pe ultimul loc in statistica Bancii Centrale Europene facuta pe tarile zonei Euro si publicata in aprilie. Tari asa-zis nevoiase, care au cerut sa intre sub umbrela mecanismului de salvare european, cum sunt Grecia, Spania sau Cipru, au mai multa avere pe gospodaria de tip mijlociu, decat are locomotiva Europei. Statistica BCE a facut furori nationale si internationale. Cancelarul german a tacut ce-a tacut -caci in general nu comenteaza studiile unor specialisti-, pana cand a reactionat. Angela Merkel a declarat pentru Bild ca „statistica e deformata”.

Ca studiul si statistica vor face valuri, a intuit si BCE, care le-a tinut o vreme secrete, pana cand s-a pus problema ajutorului european de 10 miliarde de Euro, pentru Ciprul aflat in prag de faliment. A fost socant ca in Germania -unde presa scrie in mod consecvent despre saracii din saracele tari ale Europei, care o asalteaza-, sa fie brusc proiectata pe ecranul perceptiei comune, nationale si internationale, o imagine in cifre a propriei saracii. „Chiar saraca Germanie trebuie sa ia in brate Ciprul, cu ajutoare de miliarde? Intreaga strategie de salvare a Euro a fost pus din nou in dezbatere“ scrie Die Welt.

Vezi in tabel cum arata statistica facuta de BCE pe state ale zonei Euro, in care Germania, cu 51.400 euro are biluta cea mai mica la „averea neta medie”.

Statistica BCE

Foto: Captura ecran

Argumentele celor care relativizeaza rezultatul statisticii se refera la alti vectori de calcul, mai mult sau mai putin exprimabili in cifre: PIB-ul pe cap de locuitor, accesul gratuit la invatamant, pretentiile legate de ajutorul social si pensia primita de la statul german. In plus, studiul BCE s-ar fi concentrat asupra „averii medii“, si nu a „mediei averii“ cetatenilor unei tari. In sensul acesta, nu s-a luat averea celui mai bogat, adunata cu aceea a celui mai sarac, si sa se imparta la doi, ci s-au folosit alte scheme, mai complicate, de calcul. Aceasta si datorita faptului ca in conditiile „ascutirii foarfecii sociale“, din prezent, averea este distribuita din ce in ce mai inegal.

Sub titlul „Situatii de viata in Germania“, Ministerul federal pentru Munca si Probleme Sociale a facut public la finele anului 2012, Raportul de Bogatie si Saracie. Acesta are 500 de pagini si, intre problemele abordate s-a regasit si cea referitoare la „cat sunt de bogati nemtii si cat de mari riscurile de a deveni sarac, in mijlocul acestei bogatii“, dupa cum sintetizeaza Spiegel.de.

Cercetatorul Markus Grabka de la Institutul de Cercetare Economica (DIW) din Germania s-a referit la rezultatul raportului din 2012 si, desi a amendat anumite aspecte procedurale, el s-a aratat de acord cu principala concluzie:„Inegalitatea creste, cei mai bogati germani devin din ce in ce mai bogati. Astfel, cei mai bogati 10% din Germania poseda peste 53% din averea totala, in timp ce jumatatii inferioare a gospodariilor ii revin doar 1,2% din aceasta avere“, mai scrie publicatia numita.

Revenind la statistica BCE si contra-argumentele cancelarului german, privitoare la relevanta acesteia, a mai fost invocat si un alt aspect, care poate aparea ca neasteptat si deosebit de interesant. Pe scurt, Germania n-ar fi un stat de proprietari de locuinte, ci de chiriasi.

„Pur statistic, tari ca Spania, Cipru sau Grecia sunt mai bogate pe gospodarie, ca noi. Insa atentie, statistica e deformata: in aceste tari poseda mult mai multi oameni case si locuinte, ca asigurare pentru batranete. Spre deosebire, in Germania exista sisteme puternice de pensii legale si de la firme. Pretentiile de pensie ridicate ale germanilor nu sunt incluse in aceasta statistica a averii, cum nu este inclusa nici averea pe care o au germanii in strainatate. De aceea apare averea medie a germanilor mai mica decat este in realitate“ a spus Merkel intr-un interviu recent pentru Bild.de.

Despre averea din strainatate a cetatenilor germani, nu ne pronuntam si nu stim in ce masura este ea contabilizata, inclusiv de statul german. Referitor insa la „pretentiile de pensii“ garantate de stat, acestea sunt un factor de calcul cu dus-intors: pe de o parte ar majora averea virtuala a cetatenilor tarii, pe de alta parte ar constitui o cifra aditionala la suma cu care statul e dator, in viitor, cetatenilor sai. Iar aceasta suma nu e inclusa in datoria actuala a statului german. Unii spun ca e un artificiu, deoarece datoria de stat a Germaniei a urcat in 2012 cu 81 de miliarde de Euro, la 2.072 miliarde de Euro, adica 81,9% din PIB. Dupa Tratatul de la Maastricht, procentul maxim admis, fara penalizari, ar fi doar de 60%.