​Politicienii germani in campanie electorala au regasit sperietoarea care le aduce voturi din spectrul conservator si maroniu: romani saraci cu mana intinsa la stat asalteaza tara, tigani cersetori si infractori strica linistea si aspectul unor cartiere de locuinte din orasele Germaniei. Noroc ca in presa germana se mai dezvaluie si alte fatete ale problemei, legate de modul in care unii speculanti imobiliari profita de pe urma imigrantilor saraci din Europa de Est. Locuinte insalubre, in care n-ar locui niciun neamt, sunt inchiriate scump. Banul pentru chirie se incaseaza din mana, uneori sub amenintare. Sau direct de la statul german, prin proiecte caritative cu iz dubios.

Nomazi fara sanse in EuropaFoto: Hotnews

Stern a scris despre acest subiect in 24 iunie 2011, descriind „modelul de afacere debarasarea-de-romani”. Nord-Berliner reia tema, in 22 noiembrie 2012, analizand „business-ul cu saracia“. Saptamana trecuta, Spiegel-ul tiparit scrie, pe trei pagini, „Despre sobolani si sperietori. Cum investitorii financiari internationali isi refinanteaza rablele de imobile prin imigrantii saraci din Europa de sud-est“ (varianta in limba engleza poate fi citita aici). Tema am urmarit-o si eu, incepand cu anul 2009. Pe atunci, reteta era alta. Berlinul isi cumpara linistea dand bani cash tiganilor care se intorceau inapoi in tara. Ulterior, lucrurile s-au schimbat, caci unora le-a mirosit a profit.

Chirii vanate cu caini

Criza financiara a fost resimtita din plin de investitorii si speculantii imobiliari. Unii dintre acestia au descoperit insa rapid, un produs de nisa. Asistatilor sociali, statul german le plateste chiria in locuinte fara pretentii, punctual, luna de luna. E un profit sigur si destul de ridicat. Daca in ecuatie mai intervine si cate un smecher care, sub masca unor activitati non-profit, se ocupa de incartiruirea saracilor autohtoni sau imigranti, business-ul infloreste si mai abitir.

Intermediarul inchiriaza locuintele de la proprietar - de regula o administratie de imobil, care actioneaza in numele unui fond de investitii -, pentru a le subinchiria apoi, cu dublu sau triplu pret. In exemplul dat de Spiegel, o locuinta de 33 de matri patrati dintr-un cartier marginas al Berlinului este subinchiriata de intermediarul neamt, unei tiganci din Romania cu patru copii. 705 euro pe luna plateste aceasta „chirie rece”, cum se spune aici. Adica o chirie fara cheltuieli de regie: intretinere, curent electric, gunoi si lift.

Chiria este incasata saptamanal, cu bataie la usa chiriasilor. Daca acestia intarzie cu plata sau sunt recalcitranti, atunci „ameninta Marcus Harstel cu <> - cainii sunt barbati cu umeri largi, arabi sau turci”, scrie Spiegel. Cine continua sa nu plateasca, e rapid evacuat. I se confisca toate bunurile din casa, „inclusiv sticlele goale”. Acest presedinte al unei asociatii declarate non-profit, cu numele „Anker e.V.-Berlin von 2010” declara ca nu urmareste profit material. „Insa Job-Center-ul din Berlin Centru vede lucrurile altfel. Asistatul social [n.r. Marcus Harstel] e suspectat de inselaciune cu bani pentru asistenta sociala”.

„Modelul mai functioneaza si pentru ca, de cand cu intrarea Romaniei in UE in 2007, numarul romanilor din Germania aproape s-a triplat. Azi sunt 205.000. Imigrantii saraciei. Noii cetateni ai UE lucreaza pe trei euro pe ora, n-au asigurare de sanatate, in general nu vorbesc germana. Iar pentru ca autoritatile locale sunt coplesite de invazie si pentru ca, pana acum, nu exista un concept politic, acesti oameni [...] cad prada unora ca Marcus Harstel si unor firme imobiliare cu sedii in paradisuri fiscale”.

Exemplul dat de Spiegel, in ce priveste firmele imobiliare implicate, este cel al firmei Helvetica. „Helvetica apartine unui conglomerat de finantatori internationali, cu adrese in Singapore, Caraibe sau paradisurile fiscale europene, cum e Isle of Man. Unii dintre societarii de la Helvetica sunt pariori versati ai capitalismului-de-cazino.”

Intermediarul german a inchiriat locuinta de 33 de mp - in care locuieste acum tiganca romanca -, de la Helvetica, pentru 182 de euro pe luna. Nici nu e de mirare ca pretul e asa scazut: in camera e igrasie si mucegai, toaleta e stricata de luni de zile, incalzirea centrala nu functioneza, la subsol misuna sobolani. Tiganca ii plateste in lunar, in mana, 705 euro. De unde? Doar ea stie. In general, „roma din Scharnweberstrasse 111 primesc bani de la centrul de asistenta sociala [n.r. Job Center] sau ii castiga prin prostitutie si cersit”.

Cladirea cu cele 26 de locuinte a fost cumparate de Helvetica prin societatea de administratie imobiliara Beragon VV, de la o societate imobiliara svabeasca. „Locuintele au sobe de carbuni; instalatiile de apa si electrice sunt la nivelul celor de dupa razboi”. Helvetica pare sa nu fi stiut de conditiile jalnice in care se afla imobilul. Cand a aflat, „s-a socat”. Insa casa nu poate fi renovata, cata vreme e locuita. Asa ca, managerii imobiliari si tiganii din Romania, ultimii cu sprijinul unor asociatii caritative, se infrunta prin salile de tribunal din Berlin. Cam atat despre cazul din Berlin-Reinickendorf.

Cercul vicios

Alt caz a fost cel legat de „Casa Tiganilor“ din Duisburg-Bergheim. In blocul locuit de romani si bulgari de etnie roma au fost cautati, in noiembrie 2012, spargatori care, de la inceputul anului, ar fi bagat groaza in locuitorii din zona. Pe trotuarul din fata casei gunoaiele zaceau mai tot timpul morman, galagia ii scotea din minti pe vecini. Zvastici au inceput sa apara pe usi, iar locatarii au scris o petitie Angelei Merkel, sa-i mute de acolo "pe romani".

Prin ce filiera au ajuns sa locuiasca acolo sute de chiriasi sud-est europeni, mai mult sau mai putin in trecere prin Germania, nu precizeaza DerWesten.de, publicatia din landul Renania-Palatinat, care a scris despre razia politiei de la finele anului trecut.

In schimb Stern da pe fata „binefacatorul” care inchiria locuinte tiganilor, in casa din Genthiner Strasse 4, din Berlin. E vorba de Asociatia Humanitas din Teltow, al carei presedinte, Lutz Thinius, a intrat sub tirul presei si al autoritatilor locale, acum doi ani. Dupa declaratiile acestuia, el a inchiriat „de fapt, rable de imobile, intr-o stare de nedescris”, de la proprietari privati.

La reprosurile comunitatii de vecini referitoare la mizeria si galagia locului, acesta ar fi spus ca „starea locuintelor n-are de-a face cu comportamentul tiganilor”. El a precizat insa, ca „vinerea veneau microbuze, care aduceau 30 pana la 50 de oameni, intr-o locuinta. Era o mafie in care se castiga bani multi, prin cersetorie si prostitutie”, a spus Thinius, citat de Stern.

Sa fie insa speculantii imobiliari, intermediarii verosi si locatarii mizerabili si infractori singurii responsabili de starea de fapt care agita spiritul nationalist in Germania? Am zice ca nu. Atat autoritatile locale, cat si cele federale germane, sau chiar europene, par a fi depasite de problema si dispuse sa inchida un ochi, sau chiar amandoi, cand se ofera vreo solutie, chiar daca aceasta e oarecum dubioasa. Gunoiul neputintei institutionale e maturat sub pres.

Putem fi da fapt bucurosi, ca roma nu mai innopteaza sub cerul liber“, a declarat un functionar public german, citat de Stern. Si astfel „debarasarea de romani“ functioneaza ca unsa. Termenul a fost folosit de Thinius, intr-o corespondenta a sa cu proprietarii de imobile inchiriate unor cetateni roma, care se comporta „mai degraba ca animalele“.

E un cerc vicios, in care mafia imobiliara si cea infractionala se servesc reciproc. E un cerc vicios si foarte periculos, cand „omerta“ de tip mafiot se extinde si la nivel de autoritati.