Oficialii iranieni sunt probabil destul de multumiti cu evolutia evenimentelor in conflictul din Fasia Gaza, scrie agentia americana Stratfor, care apreciaza, intr-o analiza publicata vineri, ca o ofensiva militara a Israelului in Gaza ar submina si mai mult autoritatea in acest teritoriu a militiilor palestiniene Hamas, carora Iranul este suspectat ca le-a furnizat armament, si ar putea face mai mult loc pentru o grupare precum Jihadul Islamic Palestinian, care are legaturi stranse cu Teheranul. "Iran avea nevoie sa-si revizuiasca relatiile cu Hamas si sa demonstreze ca isi mentine influenta prin intermediul grupurilor militante din teritoriile palestiniene, ca parte a strategiei sale de descurajare a unui potential atac asupra programului sau nuclear", scrie Stratfor.

Stratfor precieaza ca, pentru a intelege escaladarea conflictului din Fasia Gaza, trebuie sa ne intoarcem la noaptea de 23 octombrie, in Khartoum, capitala Sudanului. In acea noapte, in jurul orei 23.00, uzina de arme Yarmouk din capitala sudaneza a fost bombardata, pesemne de aviatia israeliana. Existau indicii ca Iranul folosea aceasta uzina pentru a depozita si posibil pentru a asambla armament, inclusiv rachete antiaeriene, rachetele antitanc dirijate si rachete cu raza lunga de actiune Fajr-5, capabile sa tinteasca din Gaza inspre Tel Aviv si Ierusalim.

Unul din principalele motoare din spatele recentei campanii aeriene de asasinare dusa de Israel este convingerea statului evreu ca Hamas detine o mare cantitate de provizii ascunse de rachete cu raza lunga de actiune Fajr-3 si Fajr-5. Scopul primar in aceasta campanie militara este de a-i ingradi gruparii Hamas posibilitatea de a folosi aceste rachete ori de a le mentine drept o amenintare constanta pentru zonele populate din Israel.

Acest lucru ar explica probabil de ce la inceputul lunii octombrie, cand atacurile cu rachete de raza scurta din Fasia Gaza erau inca de slaba intensitate, oficialii israelieni au inceput sa pregateasca publicul cu ideea unei "inevitabile" interventii in Fasia Gaza. Israel stia ca Hamas are in posesie aceste arme si ca ar putea fi nevoie de un razboi pentru a elimina amenintarea rachetelor Fajr. A inceput cu atacul asupra uzinei din Sudan, a continuat cu asasinarea comandantului militar al Hamas, Ahmad Jabari (creatorul programului de rachete Fajr), iar acum ar putea evolua intr-o incursiune terestra in Fasia Gaza.

Analiza Stratfor:

In 23 octombrie nu a fost prima data cand Israelul ar fi atacat depozite secrete de arme de pe teritoriul sudanez, arme ce erau destinate sa ajunga in Gaza. In ianuarie 2009, Israelul ar fi intreprins un atac aerian, la nord-vest de Port Sudan, impotriva unui convoi cu armament ce se indrepta spre Gaza. Convoiul transporta inclusiv rachete Fajr-3 si era deosebit de voluminos, cu peste 20 de camioane ce se deplasau spre nord, catre Gaza. Transportul in graba ar fi fost aranjat de catre Iran, pentru a intari Hamas in timpul Operatiunii "Plumb Topit". Iranul a fost de asemenea demascat incercand sa introduca pe ascuns arme in Gaza prin Marea Rosie.

Desi probabil s-au depus eforturi pentru camuflarea depozitului secret de arme de la Yarmouk, in mod evident acesta a fost detectat de Israel. Hamas si-a luat astfel de la inceput un risc major introducand arme in Gaza, gandind probabil ca pot scapa fara a fi prinsi, in conditiile in care au mai reusit acest lucru cu sisteme de armament mai putin sofisticate. Inainte ca Hamas sa raspunda la asasinarea de catre Israel a lui Ahmad Jabari, din 14 noiembrie, au existat doua importante tiruri de rachete si atacuri cu obuze in ultima luna. Primul atac a fost pe 8-10 octombrie, iar cel de-al doilea pe 22-24 octombrie. Cand s-a luat decizia efectuarii acestor atacuri, e posibil ca Hamas sa nu fi stiut ca Israelul a detectat rachetele de tip Fajr cu raza lunga de actiune. Lansand obuze Grad si Qassam ar fi putut fi incercarea Hamas de a face Israelul sa creada ca nici macar nu detine rachete Fajr, pentru ca, altfel, le-ar fi folosit. De asemenea, e posibil ca Hamas sa fi presupus in mod gresit ca lansand obuze si rachete de raza scurta, cum face de fiecare data cand situatia devine tensionata cu Israelul, nu va conduce la un raspuns major al Israelului.

Pana la momentul la care Israelul a atacat uzina Yarmouk, Hamas trebuie sa-si fi dat seama ca Israelul stia de transferul de arme catre Gaza. Atunci Hamas a acceptat rapid o incetare a focului, sub medierea Egiptului, pe 25 octombrie. Cand atacurile impotriva Israelului au inceput sa se intensifice din nou in jurul datei de 10 noiembrie - inclusiv un atac antitanc asupra unui jeep militar israelian, revendicat de Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei, precum si alte cateva zeci de atacuri cu rachete revendicate de miscarea Jihadul Islamic Palestinian si grupari salafiste jihadiste mai mici - Hamas a aparut a fi mai precaut, chemand la discutii principalele grupuri militante din Gaza, pe 12 noiembrie, pentru a incerca obtinerea unui nou armistitiu. Insa era prea tarziu. Ei le-au furnizat deja in mod necugetat israelienilor justificarea de care aveau nevoie pentru a obtine sustinerea publica pentru campania de a distruge programul de rachete cu raza lunga de actiune al Hamas.

Pe 14 noiembrie, Jabari a fost asasinat, iar Hamas era nevoit sa actioneze stiind ca Israelul va face orice ii sta in putere sa lanseze o campanie militara vasta pentru eliminarea amenintarii rachetelor Fajr. Probabil ca la acest moment Hamas si-a redus strategia la principiul "foloseste sau pierde" si a tras cu rachete Fajr spre Tel Aviv, stiind ca vor fi vizati oricum si ca ar putea folosi amenintarea pentru a profita intr-o incercare decisiva de a incheia un alt armistitiu cu Israelul. De asemenea, un raspuns puternic al Hamas ar spori credibilitatea organizatiei in randul palestinienilor. In esenta, Hamas a incercat sa obtina maximumul din aceasta situatie deja dificila si acum probabil va incerca, prin intermediul Egiptului, sa obtina un armistitiu pentru a evita o ofensiva terestra a Israelului in Fasia Gaza, care i-ar submina si mai mult autoritatea in acest teritoriu.

La Teheran, oficialii iranieni sunt probabil destul de multumiti cu aceste evolutii ale evenimentelor. Iran avea nevoie de o distragere a atentiei de la conflictul din Siria. Beneficiaza acum de acest lucru, cel putin temporar. Iran avea nevoie de asemenea sa-si revizuiasca relatiile cu Hamas si sa demonstreze ca isi mentine influenta prin intermediul grupurilor militante din teritoriile palestiniene, ca parte a strategiei sale de descurajare a unui potential atac asupra programului sau nuclear. Hamas a decis in ultimul an ca ii este mai bine sa se alinieze organizatiei din care isi are originea, Fratii Musulmani, decat sa ramana pironit de un rival ideologic precum Iranul, care era pus in defensiva in regiune. Cu toate acestea, Iranul poate in continuare capta atentia Hamas prin vanzarea de arme si e posibil chiar sa se fi asteptat ca Israelul sa detecteze transporturile de rachete Fajr.

Rezultatul este o campanie militara a Israelului in Gaza, care pune sub semnul intrebarii credibilitatea Hamas si ar putea face mai mult loc pentru o grupare precum Jihadul Islamic Palestinian, care are legaturi stranse cu Iranul. Conflictul ar putea de asemenea crea tensiuni in relatiile dintre Hamas si Fratia Musulmana in Egipt, Iordania si Siria, in conditiile in care Fratia, in special in Egipt, nu este pregatita si nici nu vrea sa confrunte Israelul dincolo de retorica si, mai mult, nu vrea sa atraga oprobiul public pentru ca nu face destul pentru a-i apara pe palestinieni de Fortele de aparare israeliene (IDF). Pana la urma, aceasta situatie s-ar putea dovedi o manevra cu costuri relativ scazute, dar foarte profitabila, a Iranului.