Cele sase linii de troleibuz din Bender se pornesc de pe strada Serghei Lazo. Liniile de la 1 la 5 au curse in interiorul orasului, iar cea de-a sasea, numarul 19, face legatura cu Tiraspol. Biletul pentru cei 14 kilometri costa doua ruble treizeci.

• Cititi prima si a doua parte a fotoreportajului!
  

Statia de troleibuz e plina de oameni obisnuiti deja cu tacanitul puternic al fabricii de textile. Ma aplec spre fereastra deschisa si ma uit fascinat la razboiul de tesut. Dupa cateva secunde, ridic ochii si privirea mi se intersecteaza cu cea a unei angajate. Usor stanjenit, zambesc si dau din cap a salut. Imi zambeste si ea, dar in acelasi timp ma trage Masa de maneca: a venit troleul.

Un troleibuz de pe linia 19 se retrage in Bender

Linia 19 are si o semnificatie istorica. Primul troleu spre Tiraspol a fost inaugurat pe 19 iunie 1993, la exact un an dupa inceputul luptei de la Bender. Initial, a primit numarul 10, in ordinea numerotarii rutelor deja existente in Tiraspol. Conform autoritatilor de peste Nistru, traseului i-a fost alocat numarul 19 „la solicitarea locuitorilor”, in memoria evenimentelor din `92.

In interiorul troleibuzului 19 spre Tiraspol

O tipa pe la vreo 25 de ani se plimba de la un capat la altul al masinii si rupe bilete de pe o rola. Poarta un sort verde din care scoate, din cand in cand, cateva copeici pentru rest. Termina de impartit bilete calatorilor si se aseaza timid pe unul din scaune. Intre timp, troleul a ajuns la iesirea din oras, pazita de o unitate de miratvorti (fortele de mentinere a pacii, n.r.). Nu ne opreste nimeni si intram pe pod: gata, traversez Nistrul cu troleibuzul! In zare se vede cetatea Tighina, iar pana sa ma dezmeticesc eu bine, deja am trecut de partea cealata a raului.

Un panou imens intampina vizitatorii la intrarea in Tiraspol

Dupa cateva opriri in Parcani, satul dintre cele doua orase, ajungem la intrarea in Tiraspol. In timp ce stateam linistit pe scaun, lumea incepe sa se agite si sa o ia la rost pe tanara cu biletele. Din toata harmalaia, Masa aude ca masina se retrage la depou. Soferul n-a anuntat-o de schimbare nici macar pe colega lui, care nu stie ce sa spuna acum calatorilor.

Ne dam jos din troleu in fata unui panou imens pe care scrie „bine ati venit in orasul decorat Tiraspol”. De partea cealalta a intersectiei, un stalp ridica la inaltime stema Uniunii Sovietice, alaturi de alte doua embleme comuniste. Intram in oras si o luam la pas spre cea mai apropiata statie. Marsrutca ne lasa la memorialul gloriei, langa un grup de turisti care stau la rand sa-si faca poza cu tancul.

O reclama la partidul Rusia Unita a lui Vladimir Putin poate fi vazuta pe fostul hotel "Drujba" ("Prietenia", n.r.). Locul este acum ocupat de Partidul republican din Transnistria.

Cladirea Parlamentului din Tiraspol

Ne plimbam prin oras. Trecem pe langa cinematograf, Casa de Cultura si Casa Sovietelor, actualul sediu al consiliului local al capitalei. Intram intr-un magazin sa cumparam apa si, la iesire, suntem opriti de un individ care se arata foarte interesat de aparatul meu de fotografiat. Dupa un schimb de replici cu Masa, vede ca nu intru in conversatie si ma intreaba, in romana, ce fac aici si ce-am fotografiat in Tiraspol. Ma scaneaza din cap pana-n picioare si estimeaza ca aparatul meu pare „prea profesionist” pentru un simplu turist. Ii spun ca e un aparat vechi, luat la mana a doua si ne scuzam, ca se face tarziu.

O vedere a zonei de plaja din centrul Tiraspolului

Mergem de-a lungul strazii 25 octombrie, pana in fata universitatii (Universitatea de Stat din Transnistria „Taras Sevcenko”, n.r.), unde are capatul troleul de pe linia 19. Nimerim aceeasi masina cu care am venit si, peste jumatate de ceas, suntem inapoi in Bender. Ne intoarcem la magazinul de pe strada Comsomolului sa ne luam bagajele lasate de dimineata.

"Lacat al iubirii" fixat pe un pod din Tiraspol, deasupra Nistrului. Textul de pe lacat este "Igor+Nasta"

E trecut de ora sapte. Masa imi spune ca, la ora asta, nu mai avem nicio marsrutca spre Causeni, dar putem sa facem autostopul. Ne asezam intr-o intersectie la 400 de metri de granita si incercam sa prindem o ocazie. Multi soferi ridica din umeri si ne fac semn ca raman in zona.

La cativa pasi de noi, o femeie trecuta de 50 de ani isi incearca si ea norocul. Are doua genti mari de rafie si se uita des la ceas. Ne intreaba incotro mergem si, afland ca avem acelasi traseu, spune ca ar putea sa vina baiatul ei dupa noi. Sugereaza sa trecem vama pe jos, ca sa nu mai fie nevoie sa intre cu masina in Transnistria. O ajut cu una din genti si ne pornim la vale.

Un restaurand Andy's pizza din Tiraspol. Lantul, prezent la nivel national atât in Transnistria cât si in Republica Moldova, se afla in proprietatea fiului ex-presedintelui moldovean Vladimir Voronin.

In vama e pustiu. Un singur ofiter sprijina bariera. Trecand per pedes, granicerul nu ne intreaba nimic, insa imi amintesc de formularul de inregistrare completat de dimineata si ma intorc sa-l inapoiez. Il ia, se uita la ora si-mi face semn sa plec. Ne oprim undeva la jumatatea distantei dintre partea transnistreana si fortele de mentinere a pacii si asteptam. Dupa inca jumatate de ora, ne urcam intr-un jeep cu numere de Transnistria.

Un panou celebreaza "cetatenii de onoare ai Tiraspolului". Fostul presedinte Igor Smirnov apare primul pe panou.

Vama transnistreana e deja in urma. Miratvorti nu ne intreaba nimic. Ne oprim la partea moldoveneasca, dar ofiterul de serviciu nici nu se ridica de pe scaun si ne face semn sa plecam.

E aproape ora 9 si se insereaza. Cele 12 ore in Transnistria se incheie aici. Mergem cu viteza pe drumul raional 26, de-a lungul caruia nu vezi decat o mare de vita de vie. Din boxe se aude o melodie cu ceva iz oriental. Kayfuem!

Andrei Ionita este un jurnalist independent din Bucuresti. A lucrat pentru mai multe publicatii romanesti si straine.