Acum 20 de ani, in Italia a fost declansata una din cele mai vaste operatiuni anti-coruptie din Europa Occidentala postbelica. Un grup de 5 procurori de la Milano a deschis o ancheta care urma sa dezvaluie lumea afacerilor necurate din spatele sistemului politic italian. Un sistem fondat pe favoruri si contracte publice ilegale, acordate in schimbul unor adevarate "taxe", o constructie monstruoasa bazata pe luarea de mita, sistem care va lua numele, ulterior, de "Tangentopoli"- sau "Orasul spagii". 20 de ani dupa declansarea anchetei "Mani Pulite" (Maini curate), bilantul, facut chiar de procurorul care a coordonat cercetarile, este unul trist: desi clasa politica s-a schimbat, coruptia a ramas. Daca acum 20 de ani se putea vorbi de cancer, acum s-a ajuns la "metastaza", spune procurorul.
17 februarie 1992 este ziua care a schimbat cursul istoriei contemporane a Italiei, ziua in care a fost declansat cutremurul teribil care va decapita, in doi ani de zile, clasa politica din Peninsula.
Arestarea lui Mario Chiesa
Cea mai vasta operatiune anticoruptie din Europa ultimilor 20 de ani a inceput in biroul unui politician aproape necunoscut de opinia publica, la sediul unui sanatoriu pentru batrani din Milano. Inginerul Mario Chiesa era directorul sanatoriului "Pio Albergo Trivulzio" si unul din cei mai importanti membri la nivel local ai partidului Partidului Socialist Italian.
Pentru a semna contracte cu diferite firme care doreau sa furnizeze servicii sanatoriului, Chiesa cerea o anumita taxa, mai precis 10% din valoarea contractului. Politicianul este surprins exact in timp ce incaseaza un plic cu 7 milioane de lire - circa 3600 de euro. Chiesa este arestat de un tanar procuror, membru al grupului de magistrati care a inceput sa se ocupe de dosarul "Mani Pulite" (Maini Curate): Antonio di Pietro, care va deveni, in mai putin de un an, un erou national in lupta impotriva coruptiei.
Un caz "izolat" care ascunde un sistem bolnav
Stirea despre arestarea politicianului socialist nu trece neobservata. Liderul unuia din cele mai importante partide din Peninsula, PSI (Partidul Socialist Italian) si unul din cei mai puternici politicieni, Bettino Craxi, vorbeste despre "un caz izolat", care nu are nimic de-a face cu majoritatea cinstita a membrilor de partid. Insa, din inchisoare, Chiesa le dezvaluie anchetatorilor un adevarat sistem bazat pe "spaga" ("tangente" in italiana, de unde deriva si numele dat sistemului - Tangentopoli, sau Orasul spagii).
Sistemul, care incepe sa fie demascat de procuratura din Milano, se baza pe o adevarata retea corupta, alimentata de "taxe" ilegale. Beneficiarii sunt toate partidele politice, in special cele doua formatiuni care au alternat la putere dupa cel de-al doilea razboi mondial, PSI si DC (Democrazia Cristiana).
Sinucideri
Pe parcursul urmatoarelor luni, ancheta se extinde, sub ochii mass-media, care are acces la documentele magistratilor. Tot mai multi politicieni, de pe intreg teritoriul national, sunt convocati de catre echipa ("Pool") de magistrati din Milano. Cei mai multi sunt suspectati de coruptie, luare de mita, acordarea de favoruri si contracte publice in schimbul unor sume de bani.
Pe 17 iunie, la patru luni de la arestarea lui Mario Chiesa, are loc prima sinucidere ca o consecinta a furtunii anti-coruptie. Este vorba de un exponent local al PSI, care abia fusese interogat de Antonio Di Pietro.
Pe 2 septembrie, Sergio Moroni, parlamentar socialist cercetat de catre procurori, se sinucide, la randul lui, nu inainte de a trimite o scrisoare Presedintelui Camerei Deputatilor. In scrisoare se declara vinovat si protesteaza impotriva procesului mediatic la care sunt supusi politicienii anchetati, inainte de emiterea unei condamnari definitive. Sistemul de "taxare", mai scrie Moroni, nu este folosit in scopuri personale, ci reprezinta o metoda de finantare ilegala a partidelor.
In decurs de cateva luni, "Tangetopoli" va face alte victime, printre care fostul presedinte al companiei energetice publice Eni, Gabriele Cagliari, care se sinucide in inchisoare. El era anchetat intr-un alt proces de coruptie, legat de fuziunea cu compania privata Montedison.
In ancheta sunt implicati atat politicieni, cat si oameni de afaceri de prim nivel, iar la trei zile dupa sinuciderea lui Cagliari, se impusca si presedintele Montedison, Raul Gardini.
Clasa politica, decapitata
Rind pe rand, exponenti de seama ai celor doua partide majoritare, dar si numerosi intreprinzatori sunt acuzati de coruptie. Insusi Bettino Craxi, de doua ori premier al Italiei, este pus sub cercetare la mijlocul lunii decembrie 1992, fiind anchetat pentru nu mai putin de 40 de capete de acuzare. Alti ministri, printre care cel al Justitiei, sunt constransi sa demisioneze, dupa ce numele lor apare in cursul anchetelor. Craxi va demisiona din functia de secretar general al Partidului Socialist, exact la un an de la arestarea lui Mario Chiesa.
Opinia publica, revoltata fata de o clasa politica corupta, si-a desemnat noii eroi: procurorii din Milano care au demarat ancheta. Intr-un sondaj care masura popularitatea personajelor publice ale momentului, Di Pietro a ajuns la un procent de 80%.
Efectele scandalului celei mai vaste operatiuni anti-coruptie au fost vizibile la primele alegeri administrative, in iunie 1993. Partidele majoritare au pierdut, fiecare, pana la jumatate din voturi. Asa se termina "Prima Republica", perioada dintre sfarsitul celui de-al doilea Razboi Mondial si declansarea anchetei "Mani Pulite".
In vizorul anchetatorilor au intrat, ulterior, chiar judecatori si zeci de membri ai Garzii Financiare.
Sfarsitul anchetei "Mani Pulite"
Di Pietro si colegii sai au devenit, ei insisi, tinta unor atacuri publice in mass media italiana, in spatele carora se aflau politicieni vizati direct de ancheta. Desi s-a desfasurat sub ochii opiniei publice si a decapitat sistemul politic de la acea vreme, ancheta "Mani pulite" nu a dat rezultate concrete pe masura.
In decembrie 1994, Di Pietro se retrage din magistratura, dupa ce este acuzat de santaj de catre un om de afaceri. Ulterior, ancheta impotriva lui Di Pietro a fost clasata pentru ca "nu a existat niciun delict". Demisia lui Di Pietro marcheaza sfarsitul anchetei "Mani pulite".
Craxi fuge in Tunisia
Bettino Craxi, personajul simbol al mediului politic corupt, fuge in Tunisia in mai 1994, pentru a evita inchisoarea. 1994 este si anul intrarii in politica a lui Silvio Berlusconi, ulterior dusman declarat al lui Di Pietro.
Dupa 20 de ani: de la cancer, la metastaza
Triumful anchetei este estompat de doi factori.
In primul rand, termenele de judecata prea lungi au determinat prescrierea multor fapte incriminate de procurori si, evident, eliberarea din arest a presupusilor vinovati de actele de coruptie.
In al doilea rind, Parlamentul italian a adoptat legi care au diminuat responsabilitatea celor acuzati.
Tacerea s-a asternut cu acordul tacit al tuturor fortelor politice.
"Nu se poate spune ca nivelul coruptiei a scazut in Italia, ca urmare a anchetei Mani Pulite, vina fiind in mare parte a politicienilor care nu au fost capabil sa rezolve problema la radacina", a declarat, pentru agentia Asca, Piercamillo Davigo, unul din magistratii care au demascat sistemul numit "Tangentopoli".
Trebuie sa se faca o distinctie, mai precizeaza Davigo, intre perceptia de coruptie si coruptia in sine. In Italia, cetatenii, satui si deziluzionati, nu mai au incredere in institutii si nici in politicieni, convinsi ca "toti fura". Iar nivelul coruptiei reale a crescut din nou, "pentru ca nici celui care da mita, nici celui care o primeste, nu ii convine sa denunte acea situatie".
Participand la un eveniment dedicat implinirii a 20 de ani de la demararea anchetei, fost procuror Di Pietro, acum liderul partidului parlamentar "Italia dei Valori", a facut un bilant trist: "In toti acesti ani, coruptia din Italia nu a disparut, dimpotriva, a devenit mai puternica. Daca atunci aveam cancer, acum am ajuns la metastaza".
1
24
