Corespondenta din Germania

Lucrezi si tu intr-o „casa de nebuni”? Vezi ce scrie un autor german despre zapaceala si practicile din birouri care-ti fac viata grea si-ti demoleaza sperantele profesionale

de Dani Rockhoff     HotNews.ro
Duminică, 27 noiembrie 2011, 10:51 Actualitate | Internaţional


Coperta cartii lui Martin Wehrle
Foto: Hotnews
Punctualitate, corectitudine, calitate, eficienta. Sunt cuvinte care alcatuie nimbul de glorie al firmelor germane. Ca realitatea a inceput sa se indeparteze tot mai mult de acest mit, incearca sa demonstreze Martin Wehrle, care insusi a fost manager intr-un concern, inainte de a deveni consilier de indrumare si orientare profesionala, iar apoi autor de succes. Multe firme germane s-au transformat din rotative bine puse la punct in „ospicii”, in care novicii ocupa fotolii de sefi, meeting-urile se transforma in lupte pentru putere, din ce in ce mai multe activitati poarta pecetea birocratiei si lipsei de sens, spre disperarea angajatilor stresati, neputinciosi si demoralizati.

Intr-o carte serioasa, scrisa insa pe un ton umoristic, foarte usor de digerat, Martin Wehrle face o radiografie necrutatoare a haosului zilnic din birourile firmelor si concernelor germane. „Lucrez intr-o casa de nebuni – despre absolut normala rutina de birou” a ajuns la a 14-a reeditare, de la aparitia cartii in 2011, la editura Econ din Berlin. Cartea s-a aflat la inceputul anului pe locul al doilea, intre debutantii de pe lista de best-seller-uri intocmita de Spiegel.

Martin Wehrle s-a nascut in Löffingen din zona Schwarzwald, are 41 de ani si in prezent conduce Academia de consiliere profesionala din Hamburg. Anterior, el a lucrat in etajele superioare ale unui concern german, apoi ca Business Coach liber-profesionist. Din 2010,  in Die Zeit ii apare comentariul saptamanal pe teme de orientare profesionala. Alte carti ale autorului sunt: „Ponturi pentru un salariu mai mare” (Econ, 2003), „Secretele sefilor” (Hoffmann & Campe, 2004), „Dusmanul din biroul meu” (Econ, 2005), „Profesorul Nefapta”, coautor Uwe Kamenz (Ullstein, 2007), „Mai bine imi urasc colegii” (Knaur, 2010), „100 din cele mai bune exercitii de Coaching” (managerSeminare, 2010).


·    Un exercitiu de imagine

„Daca firmele germane se apuca de facut ceva, apoi o fac constiincios. Munca lor e considerata precisa, la milimetru. Respectarea termenelor e legendara, la secunda”, scrie autorul in cuvantul sau introductiv. El e insa de parere ca „renumele firmelor germane e cu atat mai bun, cu cat esti mai departe de Germania, daca se poate pe alte continente.” Insa cand angajatii unei firme se decid „sa dea in vileag”, fatadele intreprinderilor germane se crapa.

„Firme aparent serioase, al caror  nume e un certificat de calitate, se dovedesc a merge pe orbecaite, a toca bani si a fi niste gasti haotice, de luat in ras” scrie Martin Wehrle. Din multele sale discutii si scrisori primite de la angajatii aflati in impas, cel mai adesea psihic, se contureaza tabloul necosmetizat al unor firme, o perspectiva din interiorul acestora, care face sa ti se zburleasca parul in cap.

Majoritatea firmelor din Germania sunt „duplicitare”, scrie autorul, „in prezentarea lor publica -cum s-ar dori sa fie-, si in cea din interior, cum sunt in realitate”. In prospecte si brosuri lucioase, multe firme isi prezinta fata machiata. Intre zidurile lor, de multe ori „clocoteste o adevarata nebunie”. Conform unui sondaj de opinie initiat de bursa de joburi din internet StepStone, 50% dintre angajati spun ca „le e rusine” de ce sefi au. Iar numarul bolilor psihice in randul angajatilor din Germania s-ar fi dublat, din 1998 pana acum. Motivele principale sunt „stress-ul nebun si lipsa de apreciere” a muncii acestora.


·    Cusca cu maimute

Cartea e structurata in doua parti, prima purtand titlul „O cusca plina de nebuni”. Nebunia incepe odata cu semnarea contractului cu firma, care se aseamana unei casatorii. Pe timp ce trece, partenerii se aseamana tot mai mult. Unii vechi angajati ai unor firme, chiar si dupa concediere sau pensionare, vad in firma la care nu mai sunt, odrasla cununiei. E „ ca propriul copil, chiar daca mama l-a parasit”, spune un fost angajat despre firma de care il legasera ani buni.

Identificarea devine atat de acuta, incat angajatul insusi ajunge sa se defineasca prin raportarea la „ceva mai mare” si mai insemnat. El imbraca o haina de imprumut si isi asuma o identitate corporatista, care nu e al lui. Insa devine a lui, caci creierul i-a fost, intre timp, suficient de spalat. Cel mai vizibil simptom al acestei identificari este exprimarea la persoana intai plural: „Noi am pus pe piata un produs nou”, „Noi expandam”, „Cursul nostru de la bursa”, sau chiar „Deciziile noastre in politica de personal”.

In virtutea acestei identificari paguboase, angajatul inchide ochii chiar si la masurile care il defavorizeaza, de exemplu „ploaia de dividende” asupra actionarilor, bonificatiile pentru manageri si etajele „de sus”, concomitente cu anuntarea inghetarii salariilor angajatilor, blocarea posturilor, reducerea contributiilor sociale, reduceri absurde la capitolul cheltuieli curente, chiar si la hartia de birou. Aparent, pentru ca nu sunt bani. Concret, pentru ca redistribuirea banilor se face de jos in sus.


·    Eu, tu si umbrela de firma

Patru trasaturi generale distinge Wehrle, la firmele care lucreaza in stil „casa de nebuni”.

1) Fariseismul sau duplicitatea. „Firma nu face ce spune si nu spune ce face”. Ea promite angajatilor si clientilor mai mult decat le poate oferi, se conduce dupa canoane lipsite de valabilitate si cultiva o dubla morala, conform principiului: „E adevarat doar ce imi e de folos”.

2) Boala profitului cu orice pret. Pentru maximizarea acestuia, clientul se transforma intr-un „account”, mediul inconjurator in sursa de materii prime, care trebuie stoarse de tot, iar angajatul intr-un „morcov”  bun de ras pana la ciot, care apoi e aruncat la cosul de gunoi. E concediat, cand ratiuni supreme o cer. Aceasta „maxima plutocratica”, scrie autorul, se aplica mai ales marilor concerne.

3) Egocentrismul
. Firma e ocupata mai mult de ea insasi, decat de evolutiile cererii de pe piata. „Se definesc procese, se celebreaza meeting-uri, se improasca cu spuma. Uneori domneste haosul, de exemplu dupa o restructurare, alteori blocajul, dupa o taiere de buget. Angajatii sunt fixati mai ales asupra sefului, iar clientul cade pe ultimul loc”.

4) Diletantismul. Firma se impiedica in propriile picioare. Aici nu se mai face treaba, ci se jongleaza intr-o veselie. Deciziile sunt luate ca o aruncare de zar, persoanele de decizie nu-si merita functia, orizontul lor e la fel de limitat ca si „cursa de autobuz locala”.

Ultimele doua trasaturi caracterizeaza mai ales zona antreprenoriala mica si mijlocie din Germania. „V-ati recunoscut firma la care lucrati in prezent?, intreaba autorul. „Atunci precis va intereseaza si cum nebunia a ajuns sa o cuprinda”, propune el. Si se tine de cuvant, pe parcursul a 280 de pagini, presarate cu exemple concrete, adunate pe parcursul activitatii sale de consultant profesional.


·    De la angajare la efect colateral

Vom cita doar cateva teme si momente-cheie, din traseul relatiei angajat-firma: bomba refuzului cererii de angajare si ce se ascunde in dosul acesteia. Autorul scrie despre „masca obiectivitatii angajatorului”, „ruleta recrutarilor de personal”, teatrul practicat la interviuri, cumetriile de interese la angajari, imperativul mularii aplicantului preferat pe modelul si rutina deja existente in firma.

El mai analizeaza si farsa practicata de „centrele de evaluare”, asa-numitele Assessment Centers, a caror expertiza clacheza in fata teatrului tactic oferit de candidatii cei mai abili, insa nu neaparat si cei mai potriviti pentru postul anuntat.

Wehrle trece apoi la ordinea interioara practicata in „birourile-ospicii”: relatia deficitara cu clientul, jungla deciziilor, meeting-urile dese si prelungite, „pana vine doctorul”. El mai vorbeste despre „teatrul actionismului”, despre greseli musamalizate, despre „razboiul hartiilor”, al secretarelor, al managerilor si mostenitorilor unei intreprinderi familiale. Nu scapa nici sefii, cu defectele lor: au „pasarici la cap”, sufera de mania grandorii, sau sunt zgarciti de tot.

La nivelul concernelor, autorul analizeaza „nebunia XXL” si un labirint birocratic à la Kafka. El arata cum au fost cuprinse unele firme mici si mijlocii germane de febra „viziunii globale”, si apoi racorite cu un dus rece. Prinse in valtoarea fuziunilor si de farmecul basmului despre internationalizare, unele firme au facut aliante paguboase, ori s-au lasat ciopartite pe nimic. Ca urmare a restructurarilor, multi angajati au cazut pe frontul largit de lupta, ca „efect colateral”.


·    Arta fugii din timp

Partea a doua a cartii propune un test din care cititorii sa-si dea seama daca lucreaza sau nu intr-o „casa de nebuni”. Foarte interesanta este si incitarea la auto-analiza, din care cei vizati sa isi dea seama unde sunt ei incompatibili cu firma.

Ce pretentii si ce valori personale si profesionale le sunt contrazise de practicile din firma? Cum se pot modela, daca mai e cazul, sau cum pot evada din „ospiciu”, cat mai au timp si n-au fost complet contaminati de virusul nebuniei?

La intrebarea retorica „Cine poate inchide aceste firme cu practici neprofesionale si halucinante?”, concluzia autorului e transanta: „Doar angajatii o pot face. Imaginati-va ca avem o casa de nebuni. Si nimeni nu se mai interneaza in ea.”​


Citeste mai multe despre   


















13425 vizualizari

  • +11 (11 voturi)    
    Sigur e vorba de Germania? (Duminică, 27 noiembrie 2011, 11:18)

    Cristian [anonim]

    Eu credeam ca doar a noi e asa. Voi cumpara cartea sa le-o fac cadou unor fosti colegi :).
  • +6 (6 voturi)    
    Comportamentul economic al Eului infantil. (Duminică, 27 noiembrie 2011, 11:21)

    Ionut [anonim]

    Capitolul 09 - Comportamentul economic al Eului infantil. Liviu Pleşca. Psihologie aplicată. (ebook for scribd ed. a 2-a) www.scribd.com/doc/54089677/
  • +7 (9 voturi)    
    adevarat (Duminică, 27 noiembrie 2011, 11:26)

    Mr. Spock [anonim]

    Parca ar fi scris despre firma nemteasca la care lucrez si eu. Probabil cele descrise sunt general valabile, nu numai pentru firmele nemtesti. Diferenta este ca firmele nemtesti au fost ultimele care s-au transormat in ceea ce descrie autorul cartii.
    • -3 (3 voturi)    
      Probabil ca firmele nemtesti si (Duminică, 27 noiembrie 2011, 13:28)

      releu [utilizator] i-a raspuns lui Mr. Spock

      nemtii si-au aparat cel mai bine fatada si nu au iesit cu gunoiul in fata casei.

      Ce exemplu mai luminos de ce zace in nemti decat "aventura" lui Hitler?
      • +3 (3 voturi)    
        ? (Luni, 28 noiembrie 2011, 0:39)

        Lucian* [utilizator] i-a raspuns lui releu

        Hitler era austriac :)
  • +4 (6 voturi)    
    adevarat ! (Duminică, 27 noiembrie 2011, 11:28)

    joo [anonim]

    Am recunoscut firma "Metro Cash&Carry" !!!
    • +1 (3 voturi)    
      si eu am recunoscut aceeasi firma: METRO Group IT (Luni, 28 noiembrie 2011, 5:21)

      Nikolai_Molotov [utilizator] i-a raspuns lui joo

      :) si eu m-am gandit la aceeasi firma din concern, MGI
      • +2 (2 voturi)    
        Suntem doi:) (Luni, 28 noiembrie 2011, 10:02)

        Dana [anonim] i-a raspuns lui Nikolai_Molotov

        Prietene, acum se cheama Metro Systems...:))

        Eu am scapat de acolo in 2008, yupii...daca am fi scris noi cartea asta, se chema ca suntem "untermenschen" invidiosi, asa...trebuie neaparat sa fac si eu rost de ea sa ma distrez...

        Ma rog, din afara e distractiv...dinauntru, te duci cu capul. Asa haos ca la oamenii astia, mai rar...
        • 0 (0 voturi)    
          Ce se mai intampla cu ei? (Marţi, 21 februarie 2012, 12:37)

          Nikolai_Molotov [utilizator] i-a raspuns lui Dana

          Si eu am plecat de la ei tot in 2008 ca si tine... le-am mai facut o vizita pe la fostii colegi de vreo 2 sau 3 ori de atunci pe la ei pe acolo. Un fost coleg era tot asa fericit ca a scapt in 2011 cand a plecat de acolo. In fine, am auzit ca si-au crescut numarul de angajati, si de unde aveau 2 nivele in cladirea Intact s-au extins mai mult si au ocupat si etajele superioare, s-ar putea sa le mearga bine pt. cica ar fi renuntat la departamentul lor IT din Dusseldorf, Germania si l-au inlocuit cu cel de aici.
  • +7 (7 voturi)    
    ce tareeee (Duminică, 27 noiembrie 2011, 11:43)

    qwe [anonim]

    seamana la fix cu locul meu de munca: fatada, ipocrizie, cinism :)
  • +6 (6 voturi)    
    9 to 5, cica (Duminică, 27 noiembrie 2011, 12:38)

    Gigel [anonim]

    Bine ca ei au observat si au reactionat scriind aceasta carte.
    Sa vedeti la noi ce se intampla....
    Totul devine mai birocratic si mai formal pe zi ce trece. Nu conteaza calitatea ci trebuie facuta hartia.
    Macar de ar fi facuta o departajare intre munca pentru hartii si cea care tine de o calitate de fond.
    • +2 (2 voturi)    
      :) (Luni, 28 noiembrie 2011, 0:41)

      Lucian* [utilizator] i-a raspuns lui Gigel

      de fapt primul de care stiu ca a scris in stilul asta despre firme este Scott Adams cu celebrul lui personaj Dilbert.
      http://www.dilbert.com/
  • +2 (2 voturi)    
    traducerea (Duminică, 27 noiembrie 2011, 13:56)

    agentu termic [anonim]

    Cand apare cartea tradusa si in Romania?
  • +3 (3 voturi)    
    Parca e locul meu de munca (Duminică, 27 noiembrie 2011, 14:26)

    anonim [anonim]

    Pe scurt firma germana, sefi incompetenti, angajari numai pe pile, salarii proaste, birocratie impinsa la cer.
  • +8 (8 voturi)    
    INDUBITABIL. (Duminică, 27 noiembrie 2011, 15:21)

    cornel19 [utilizator]

    Ca se face tot mai mult simtita si dupa caz, recunoscuta, o degradare a sistemului capitalist. Partea tragicomica, ca noi romani, am cunoscut bine si pe cel nationalcomunist, si am investit multe asteptari incepand din 1990, Personal asociez continutul critic al acestei carti cu crizele repetate ale sistemelor bancare/financiare/morale/politice/sociale din eu. si nu numai.
    Se pare ca viata a luat un avans considerabil, fata de norme, reglementari, in general fata de osatura statelor si comunitatilor.
    • +5 (5 voturi)    
      singurul (Duminică, 27 noiembrie 2011, 19:35)

      baronul stanganbuch [utilizator] i-a raspuns lui cornel19

      comentariu pertinent, care spune intr-adevar ceva.
      Plus si merci.
  • +6 (6 voturi)    
    de retinut (Duminică, 27 noiembrie 2011, 16:23)

    I [utilizator]

    mai ales tinerilor care viseaza sa lucreze la o multinationala. E bine sa iti alegi multinationala cu grija si odata angajat sa-ti aperi valorile.
    • +3 (5 voturi)    
      sau mai bine (Duminică, 27 noiembrie 2011, 19:56)

      CristianG [utilizator] i-a raspuns lui I

      mergeti la nr 1 in domeniu, invatati cat puteti si iesiti repede din "morisca".
      Freelancerii se pot concentra pe calitatea "reala" si castiga mai bine.
      Eu asa am facut si, cum ziceam mai sus, o sa cumpar cartea sa le-o fac cadou fostilor colegi.
      • +6 (6 voturi)    
        freelancer (Duminică, 27 noiembrie 2011, 20:38)

        Mr. Spock [anonim] i-a raspuns lui CristianG

        Nu oricine poate fi freelancer. Un avocat, un jurist, un programator, un medic pot fi. Dar restul care sunt profesori, invatatori, istorici, ingineri, vinzatori, asistente, casieri, etc ce vor face? Si pe asta se bazeaza si ei. Vorba lor stii care este? "Sunt zece la poarta care sa-i ia locul." Crezi ca vor schimba ceva daca tu sau alti doi pleaca? Chiar se bucura daca unul mai desptept a plecat, deoarece cei care gindesc sunt un factor destabilizator pentru mediul de lucru.
        Iar daca ai familie si doi copii nu prea te vad facindu-te freelancer de pe o zi pe alta.
  • +8 (8 voturi)    
    dictaturi pentru profit (Duminică, 27 noiembrie 2011, 17:23)

    stan patitul [anonim]

    Mult adevarrr.
    Multinationalele vor doar profit, nu conteaza nici o valoare pe care o exprima sau pe care o ai
    Sa scoti banul, daca nu il mai scoti, afara ca pe o masea stricata
  • +3 (3 voturi)    
    Despre cum si unde muncim si traim. (Duminică, 27 noiembrie 2011, 19:11)

    mirceaR [anonim]

    Cred ca aceste sisteme vor continua sa functioneze. Cu cat este mai putina imaginatie si creativitate, cu atat mai mult sistemul va fi viabil.
    Se zice ca romani sunt creativi, asa o fi?
    • -3 (5 voturi)    
      creativitate (Duminică, 27 noiembrie 2011, 20:43)

      Mr. Spock [anonim] i-a raspuns lui mirceaR

      Nu sunt nici romanii mai creativi ca alte natii. Insa sunt buni sclavi, muncitori si nu comenteaza, iar sefii lor sunt corupti. Ai vazut in Romania lupte de strada ca in Franta, Marea Britanie sau Grecia?
      S-a inchis Nokia. Ai vazut vreo demonstratie, o greva ceva? Nimic. Lumea s-a multumit cu trei salarii si un telefon mobil drept recompensa. Stii cit au primit muncitorii nemti cind s-a inchis fabrica de la Bochum? Sume cu patru zerouri.
  • +4 (4 voturi)    
    Heyyy... (Duminică, 27 noiembrie 2011, 20:34)

    Tutui Leonard [anonim]

    Recunosc aici firma Coca Cola!!


    Fratilor, decat intr-o multinationala sclav mai bine in alta tara lucrand in constructii si liber.
  • +4 (4 voturi)    
    Totul se traduce prin degradarea rasei umane (Duminică, 27 noiembrie 2011, 20:44)

    Nelu M [anonim]

    ...si daca a ajuns si la nemti, este grav fratilor
  • +5 (5 voturi)    
    ha ha ha (Duminică, 27 noiembrie 2011, 22:51)

    iceman [anonim]

    Mare descoperire mare. La noi e ceva normal sa storci angajatii capabili in timp ce pilele freaca menta pe bani frumosi, ca de, are si seful obligatii, amanta, nepotei, prieteni, etc. Si nu vorbesc de stat, ci de multinationale. Acolo boardul nu este interesat de conditiile de munca ci de cifre. Daca da cu plus e ok, maimutele oricum muncesc pana pica late.
  • +3 (3 voturi)    
    super tare (Duminică, 27 noiembrie 2011, 22:51)

    sergiu [anonim]

    Sa'mi fie iertat daca schimb subiectul in mod ne-autorizat, dar nu am putut sa nu observ ca pana acum (la momentul la care citesc articolul plus commenturile )au fost 20 de comentarii in care nimeni nu a contrazis pe nimeni. Eu gasesc chestia asta ca fiind FANTASTICA. Sa fie vre'un semn??? :)

    In ceea ce priveste experienta descrisa in carte, o pot confirma de la fata locului. Cea mai proasta impresie mi'a facut'o managementul de proiect: senzatia a fost ca acei oameni care isi spun PM nu au nimic de'a face nici cu managementul si nici cu proiectul. Inainte vreme am lucrat la o firma franceza si imi spuneam ca aia sunt dezastru. Dar aici am intalnit o situatia si mai catastrofala.

    Partea buna insa e ca inca nu am inebunit :) Iar colegii (ingineri) o buna parte dintre ei sunt faini, dar sunt totodata si unii care au in mod clar o problema. Dar nu mi'e clar daca au ajuns asa din cauza firmei sau asa i'a facut mama lor (as fi mai inclinat sa cred asta).
  • +3 (3 voturi)    
    :) (Duminică, 27 noiembrie 2011, 23:27)

    Adrian [anonim]

    daca asa multi isi recunosc locul de munca intr-un articol de 50 de randuri poate nu este o "realitate" doar nemteasca, ci una a intregii societati "moderne".
    • 0 (0 voturi)    
      Punctat perfect ! (Luni, 28 noiembrie 2011, 20:10)

      esop [anonim] i-a raspuns lui Adrian

      sint convins ca nu este caracteristic doar in cazul firmelor germane. Am trecut prin germane, americane si canadiene si nu am observat nici o diferenta (in bine) intre ele.
  • +2 (2 voturi)    
    am lucrat si eu la renumitele firme nemtesti (Luni, 28 noiembrie 2011, 5:11)

    Nikolai [anonim]

    fratilor, asa ca pentru inceput pot marrisii ca si eu am lucrat ca angajat al unei mari companii germane prezente pe piata noastra imediat dupa anii 90. faptul ca poti urma o cariera in acest tip de firma o demonstreaza faptul ca nu mai lucrez acolo si acum nu imi pare rau... una din vorbe ar fi: cum poti sa lucrezi nemteste pe drumuri romanesti, adica sediul il au in Voluntari si ca sa ajungi pana acolo iti ia f. mult timp si pretentia exagerata la punctualitate de program care nu era prea relevanta pentru activitatea desfasurata...
  • +2 (2 voturi)    
    hmm (Luni, 28 noiembrie 2011, 6:16)

    Tudor Bugetar [anonim]

    Ce mi se pare interesant este ca s-a discutat in articol si in postari doar despre FIRME. In sectorul bugetar e relativ la fel. Si atunci, oare de ce sunt huliti bugetarii ?

    PS sa curga minusurile !
  • +4 (4 voturi)    
    S-a mai dus o legenda.. (Luni, 28 noiembrie 2011, 7:49)

    Michael [anonim]

    Legeda nemtilor care sunt aproape perfecti este doar atat .. o legenda.
    Au aceleasi probleme ca si americanii si la urma urmelor ca si noi romanii.
    Desi au trecut ani de zile de la revolutie(deci frontierele sunt deschise) noi ii vedem pe nemti ca pe niste semi-zei. Eu nu sunt deloc asa incantat pentru ca nimeni in Europa nu ii vede chiar asa.
    Poate ca sunt putin superiori la capitolul disciplina latinilor si mai ales italienilor. Dar atat
    Pentru mine cel putin bariera de limba face imposibila orice perspectiva de a lucra pentru o firma germana fie si ca freelancer.

    Sincer ma asteptam la un astfel de portret si ii multumesc doamnei Dani Rockhoff pentru acest articol.
    • +1 (1 vot)    
      Nu exist bariera lingvistica (Luni, 28 noiembrie 2011, 10:06)

      Dana [anonim] i-a raspuns lui Michael

      Din cauza penuriei de personal, au inceput ei sa invete engleza, asa ca nu asta e problema :)

      Dar chiar glumeam la Dusseldorf in 2005 - oamenii erau destul de precauti, le spusesem ca am afcut germana in scoala si mai inteleg un pic, dar nu vorbesc. Asa ca aveau grija ce vorbeau, doar ca le-am zis ca "es funktioniert nicht" o inteleg, din pacate :))

      Si eu m-am angajat la o firma nemteasca cu multe iluzii in bagaj, dupa doua firme americane moarte de dot-com bubble si de management prost. Iluziile mele s-au dus pe apa Dambovitei rapid, am vazut ca se poate si mai rau :)
  • +2 (6 voturi)    
    se vinde si face PROFIT! (Luni, 28 noiembrie 2011, 9:25)

    gagautza [anonim]

    de cand e bine sa fi intarziat? de cand e rau sa respecti o regula? de cand e rau te uiti la cifre? de cand e rau sa aduci un salariu acasa?
    daca e ok sa intarzii, sa nu ai nici o regula, iar in loc sa urmaresti sa-ti faci treaba bine sa fi doar un om cu pareri "anti", spune-i asta si nevestei si copiilor tai care asteapta acasa sa vi cu chenzina. Daca iti spune ca nu ajung banii de mancare calculand de zor cum se duc banii pe rate si mancare, intreab-o de ce se gandeste doar la cifre?
    E buna cartea....pt ca sunt mai multi frustrati decat oameni care isi inteleg motivatia care ia adus in rolul de angajati...si ....uite ca se vinde si face PROFIT.
    • +2 (2 voturi)    
      mda... (Luni, 28 noiembrie 2011, 10:56)

      Dana [anonim] i-a raspuns lui gagautza

      Cand o sa lucrezi intr-o firma germana, vei intelege ca "a veni acasa cu chenzina" nu foloseste la nimic daca banii se duc pe spitalizare la "glumeti"...:)
  • +2 (2 voturi)    
    motivele reale (Luni, 28 noiembrie 2011, 11:11)

    zgabeartza [anonim]

    pentru care oamenii se comporta asa in firme si in societate in general, cinismul, dezumanizarea, parsivitatea, vin din faptul ca s-au apucat sa isi faca credite de zeci si sute de mii de euro ca sa traiasca, zic ei, pe picior mare, cu casa, teren, masina, nevasta super avara si materialista, si isi rasfrang frustrarile si temerile ca nu vor putea achita suma imprumutata de la banci, incercand sa isi creeze prin orice mijloace radacini bine infipte in solul firmei, sa devina oameni de incredere pt superiorii lor, sa taie si sa spanzure, pt a-si asigura continuitatea.
    Din cauza asta, cei de sub ei au de suferit, fiind oameni cu salarii de N ori mai mici, fara posibilitati materiale, fara credite (pt ca sunt constienti ca nu au din ce da inapoi), stau inca cu parintii, eventual nu sunt inca casatoriti, nu au poate nici prieteni/prietene sau soti/sotii, nu au de gand sa faca vreun copil daca sunt cu cineva pt ca sunt constienti ca nu au unde si cu ce le asigura un viitor (nu au suficient nici pt ei).
    Si uite asa, de suferit sufera tot ala mai neavut, ala sarac, iar superiorii lor vor continua sa ii exploateze si sa ii bage in spital.
  • 0 (0 voturi)    
    Stil de munca nemtesc (Marţi, 29 noiembrie 2011, 10:59)

    Einstein [anonim]

    Ce-am inteles eu din stilul de munca nemtesc:
    Te legi la cap cu 10 taskuri chiar daca stii sigur ca nu poti termina decit 5. Asta ii impresioneaza foarte mult pe sefi. Cind trebuie sa le termini gasesti scuze ca: nu am terminat taskul 1 pentru ca lucram la taskul 2, nu am terminat taskul 2 pentru ca altcineva nu si-a terminat treaba si nu puteam eu sa continui, taskul 3 depindea de taskul 2, cind sa fac taskul 4 m-a sunat cineva cu o problema foarte urgenta ...


Abonare la comentarii cu RSS

Buchete.ro de 12 Ani: Florarie Online cu Livrare Flori la Domiciliu in Bucuresti

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version