Revolutia egipteana pare sa fi intrat intr-un al doilea episod, dupa cel din februarie care a dus la caderea lui Hosni Mubarak. Egiptenii care au iesit acum in strada sunt convinsi ca revolutia trebuie continuata pentru ca nu au reusit decat sa schimbe dictatorii.
Deja armata era acuzata de luni bune ca are tendinte dictatoriale si reflexe represive ramase neschimbate de pe vremea lui Mubarak. Acum, declaratiile nemultumite s-au transformat in ciocniri de strada. In piata Tahrir protestatarii spun ca revolutia nu s-a terminat, pentru ca doar Mubarak a cazut in februarie, insa regimul nu s-a schimbat.
Aceeasi armata la vremuri noi
La numai o saptamana departare de inceputul alegerilor parlamentare, catalizatorul pentru noile revolte a fost o serie de propuneri constitutionale, lansate recent, care eliminau orice fel de control popular asupra armatei, bugetului si practicilor ei.
Militarii nu vor sub nici o forma sa renunte la facilitatile cu care s-au obisnuit, de la asigurari medicale la reduceri de taxe si nici la rolul de supervizor al treburilor statului. Insa deocamdata nu e clar in ce masura Consiliul Suprem al Armatei reprezinta intreaga armata.
Analistul egiptean Mohamad Bahmad sustine ca generalul Tantawi nu este decat un inlocuitor al lui Mubarak, care incearca sa slabeasca partidele politice aparute pe scena egipteana dupa revoltele din februarie. Bahmad spune ca din nou este aplicat scenariul din vremea lui Mubarak, in care partidele vechi, ca cel liberal Wafd, sunt cointeresate ori fortate sa coabiteze si sa sustina regimul, acum cu o noua fata, de data aceasta militara, dar in esenta, compus din aceleasi elemente care detineau puterea si pana la caderea lui Hosni Mubarak.
Unde se pozitioneaza islamistii
Organizatia Fratilor Musulmani si partidul sau incearca deocamdata sa nu dezvaluie o pozitie clara care ar putea fi riscanta politic. Primul protest de amploare a fost organizat pe 18 noiembrie de Fratii Musulmani, dar apoi ei s-au retras strategic din prim-plan, lasand vizibil pe linia de front a demonstratiilor partidul salafist Al Nour si partidele, predominant seculariste, formate din miscarile de tineret care au pornit revoltele din primavara.
Fratii Musulmani incearca sa proiecteze imaginea unei forte politice care se opune tendintelor autoritare ale armatei dar nici nu vrea sa se plaseze ca dusman clar al acesteia de teama represaliilor si pentru ca situatia interna este atat de neclara incat ar fi un calcul politic extrem de pagubos sa taie orice canale de comunicare si negociere cu armata.
Sameh Makram Ebeid, de la partidul liberal Wafd, contesta deciziile luate in ultima vreme de partidul sau, cel mai vechi partid egiptean, si care a trecut recent de la vechea dusmanie fatisa fata de Fratii Musulmani la o colaborare discreta cu acestia. O apropiere pe care Ebeid o considera periculoasa si in defavoarea liberalilor despre care spune ca vor fi folositi de Fratii Musulmani si apoi aruncati in groapa de gunoi a nereusitelor politice.
Un nou regim totalitar militar sau islamist?
Sameh Makram Ebeid considera ca alegerile parlamentare sunt organizate prea devreme si ca de aceea vor fi avantajati Fratii Musulmani care ar obtine, spune el, o majoritate complesitoare. "Ei au infrastructura, organizarea si finantarea necesare, sunt cunoscuti oamenilor si vor obtine majoritatea in Parlament, pentru ca partidele noi nu sunt suficient cunoscute de populatie, cele vechi au probleme de imagine, dar desi Fratii vor sa para reformisti, pana la urma sloganul lor este "Islamul e solutia", deci e clar ce intentii au", spune Sameh Makram Ebeid.
In schimb, purtatorul de cuvant al Fratilor Musulmani, Essam al Aryan, a respins in repetate randuri ideea ca organizatia sa doreste un regim islamic : "Sloganul nostru inseamna ca in islam putem gasi solutii, raspunsuri pentru orice fel de problema, fie in interiorul unei familii, prin dreptul familiei, sau ca sursa de reguli si principii generale in alte domenii", a explicat el pentru Radio Romania.
Pentru analistul Mohamad Bahmad, nu islamistii sunt un pericol, in conditiile in care, spune el, protestele actuale au izbucnit din cauza propunerilor constitutionale care scot armata de sub control popular, facute de un reprezentant al partidului Wafd liberal. Mohamad Bahmad considera ca cel mai probabil partidele liberale si armata vor ajunge la o intelegere care sa protejeze interesele politice si economice ale militarilor si care va duce la un nou regim totalitar, de data aceasta in locul partidului lui Mubarak fiind liberalii.
Militantii secularisti
Deea Gamil, activista egipteana pentru drepturile omului, sustine ca idealurile miscarilor coagulate initial pe internet si apoi revarsate in strada in ianuarie in Piata Tahrir incep sa paleasca. E drept - spune ea - ca din aceste miscari au rezultat noi partide, dar ele nu au destula forta, deocamdata, ca sa se impuna in mijlocul populatiei care inca nu le cunoaste si tinde sa se orienteze spre ce stie, ce ii e familiar, mai ales spre Fratii Musulmani, chiar si egiptenii care nu vor o administratie si o legislatie de inspiratie religioasa.
Setea de democratie din spatiul arab este des invocata de presa occidentala si de politicieni, care uita insa ca protestatarii, peste tot in Orient, au avut initial doar cereri economice si de libertati sociale, abia apoi au cerut plecarea liderilor despotici.
Pana si in Egipt, unde pentru continuitatea si in final reusita protestelor tinerii educati au avut un rol esential, cuvantul democratie nu a fost strigat de la inceput. Pe 25 ianuarie, tinerii egipteni adunati in piata Tahrir au strigat initial "paine si libertate", ca vor lupta anticoruptie si conditii economice mai bune, abia apoi au cerut plecarea lui Hosni Mubarak si s-au coagulat cererile pentru un sistem politic democratic.
Deena Gamil confirma ca tinerii educati, in special, isi doresc un nou Egipt conturat pe linii seculare si principii democratice, nu doar un pluripartitism vag, dar pentru marea majoritate a populatiei nuantele care tin de educatie politica sunt neclare si complet neexersate pana acum.
0
1
