Lumea a fost socata in momentul in care proaspat instaurata putere de la Tripoli a instaurat sharia. Jurnalisti frenetici au inceput sa puna intrebari oficialilor, comentatori de complezenta s-au perindat pe la diverse agentii de presa si televiziuni pentru a demonstra cum aliatii au facut greseli impardonabile in zona. Ba, unii mai inflacarati, au incearcat sa-si traga de guler autoritatile din tarile de origine pentru cheltuirea inutila a banilor intr-un razboi pentru inlocuirea unui dictator cu posibili extremisti religiosi. Oare asa sa fie?

Extinzand cadrul, putem vedea elemente similare peste tot. In Tunisia alegerile libere au fost castigate de islamisti(ce-i drept moderati), in Egipt partidele islamice fac demonstratii de forta atunci cand strang milioane de oameni la rugaciuni publice, iar in Yemen varianta locala a Fratilor Musulmani si gruparile similare strang adepti intr-un ritm alarmant. Inseamna aceastaca s-a ajuns la auto-determinare, ca popoarele respective au scapat dracestii supravegheri occidentale si-si croiesc de capul lor drumul? Daca mai apelam putin la istoria recenta, vom vedea cum in Irak-ul aflat sub ocupatie s-a adoptat o constitutie care nu e deloc straina de sharia sau Coran. La fel ca si acum, pe vremea aceea s-au gasit voci dezamagite in media de peste Ocean care protestau impotriva asa-zisei scapari a armatei americane. Mai poate fi pus acest lucru pe seama intamplarii? Oare nu jucam de ceva vreme in aceeasi piesa?

Avand in vedere aceste aspecte cred ca avansul politic al islamismului nu mai trebuie considerat a fi o emanatie a hazardului. Pentru cei care nu stiu, Arabia Saudita - aliatul de baza al SUA in lumea araba - are ca piatra de temelie sharia. E drept ca, pe masura ce societatea evolueaza se mai umbla la supape pentru modernizarea legii stramosesti.

Citeste restul materialului si comenteaza pe Trenduri economice.