Presedintele francez Nicolas Sarkozy ar face mai bine sa se ocupe de problemele francezilor decat sa se joace de-a istoricul in problema genocidului armean, a replicat vineri ministrul turc pentru Afaceri Europene, Egemen Bagis, ca reactie la declaratiile lui Sarkozy, relateaza AFP.

"Ar fi mai bine, pentru linistea Frantei, a Europei si a intregii lumi ca Sarkozy sa renunte la rolul de istoric si sa-si bata un pic capul pentru a-si scoate tara din prapastia economica in care se afla si sa produca proiecte pentru viitorul Uniunii Europene", a afirmat Bagis.

"Misiunea noastra, in calitate de oameni politici, nu este sa definim trecutul sau evenimentele din trecut. Este sa definim viitorul", a subliniat ministrul, care l-a acuzat pe presedintele francez ca "exploateaza in apropierea alegerilor" prezidentiale tematica armeana.

"Sarkozy a adoptat probabil acest tip de abordare dupa ce a fost ingrozit de ultimele sondaje politice din Franta", a comentat el.

Seful diplomatiei turce Ahmet Davutoglu a denuntat si el "oportunismul politic" al "afirmatiilor care se inscriu complet in contextul electoral din Franta".

"Cei care spun Turciei sa se reconcilieze cu trecutul sau trebuie mai inainte sa se uite in oglinda", a continuat acesta, facand referire la trecutul colonial al Frantei.

Sarkozy, care a vizitat joi si vineri Erevanul, a cerut Ankarei sa recunoasca genocidul armean, evocand masacrele otomane comise in 1915 si 1916 in Turcia, si in care si-au pierdut viata mai multe sute de mii de oameni.

Turcia recunoaste ca intre 300.000 si 500.000 de persoane au pierit in aceasta perioada, dar spune ca nu au fost victimele unei campanii de exterminare, ci ale haosului ultimilor ani ai Imperiului Otoman.

Pentru armeni, este un genocid in care au murit peste un milion si jumatate de oameni.

Inainte de alegerea sa in 2007, candidatul Sarkozy promisese reprezentantilor puternicii comunitati armene din Franta, estimata la o jumatate de milion de persoane, sa sustina votarea unui text de lege care condamna negarea genocidului din 1915.

Dar acest text nu a fost niciodata aprobat, din cauza absentei unei majoritati in Senat.