Realitatea trebuie privita in fata. Criza bancara si a finantelor publice ar putea sa duca la prabusirea sistemului financiar, la o mare depresiune si la un somaj generalizat, scrie reputatul intelectual francez Jacques Attali, care a fost consilierul lui Francois Mitterrand, primul presedinte al BERD si incadrat de Foreign Policy Magazine intre primii 100 de intelectuali publici ai lumii, in 2008.

El sustine, intr-un editorial publicat de Slate.fr, ca Franta are inca timp sa se pregateasca pentru dublul soc care va afecta tara: criza bancara si criza datoriilor suverane. "Vine. Va fi aici in curand. Si nimeni nu se reflecteaza la cel mai rau scenariu; ca si cum ar fi suficient, pentru a indeparta pericolul, sa nu se gandim la el", adauga Attali, care prezinta viziunea sa asupra celui mai rau scenariu, in zece etape si concluzia care se impune.

1. Grecia nu mai are mijloacele de finantare a deficitelor si inceteaza plata datoriilor, precum si a unei parti din pensii si salariile functionarilor. Toate bancile care au imprumutat Grecia si toate societatile care i-au vandut arme si alte produse de prima necesitate sufera pierderi. Grecia nu iese din Zona Euro, niciun tratat sau acord nu o constrange si nici macar nu face posibil acest lucru. In plus, nimeni nu-i poate obliga pe greci sa schimbe moneda europeana cu o drahma mult devalorizata.

2. Zona Euro refuza sa foloseasca resursele Fondului de stabilizare european si sa emita eurobonduri - care ar avea sens doar in cadrul unei fiscalitati europene si al unui control al deficitelor bugetare nationale .

3. In lipsa unor instrumente financiare suficient de puternice, celelalte tari din UE abandoneaza Grecia.

4. Pietele, in principal creditorii din Asia si din Orientul Mijlociu, ingrijorate de acest abandon, incep sa imprumute din ce in ce mai scump Portugalia, Spania si Italia.

5. Criza se extinde in Franta, care realizeaza ca situatia sa financiara nu este atat de buna ca cea a Italiei (al carei buget, in afara serviciului datoriei, este excedentar, spre deosebire de cel al Hexagonului), si ca bancile sale si companiile de asigurari detin o mare parte a datoriilor publice a tarilor periferice si masive toxice in cantitati mari, fara valoare acum.

6. Pentru a evita prabusirea acestor banci, se cauta actionari, publici sau privati. In zadar: doar pentru bancile franceze este nevoie de echivalentul a 7% din PIB.

7. In panica, Banca Centrala Europeana consimte atunci la o finantare masiva a acestor banci, regland din nou o problema de solvabilitate prin furnizarea de lichiditati.

8. Oripilata de aceasta atitudine laxa, Germania iese din Zona Euro si creaza moneda 'euro+', potrivit unui plan deja analizat si care, spune o banca elvetiana, va costa fiecare cetatean german intre 6 si 8.000 de euro in primul an si, ulterior, intre 3.500 si 4.500 euro anual.

9. Explozia euro releva atunci pietelor ca bancile anglo-saxone nu stau nici ele mai bine, pentru ca nici ele nu au reusit sa se debaraseze de activele toxice si pentru ca ca bula imobiliara nu mai exista, pentru a crea aceasta iluzie.

10. Intervine atunci prabusirea sistemului financiar occidental, o mare depresiune, un somaj generalizat si, pe termen mai lung, este pusa in discutie chiar democratia.

Nu exorcizam o astfel de tragedie refuzand sa reflectam la ea, avertizeaza Jacques Attali.

"Si pentru ca guvernele nu par pregatite sa actioneze serios pentru a o evita, de ce sa nu cerem atunci Parlamentului European sa se reuneasca in sesiune extraordinara, sa se declare 'Adunare constituanta', votand crearea unui adevarat federalism bugetar, de care depinde supravietuirea a tot ceea ce am construit, din momentul in care Europa a renuntat la barbarie. Nu cu atat de mult timp in urma", incheie acesta.