Eu ma duc de Paste in cel mai sudic punct al tarii, la Dunare, sa-l vad pe bunicul. In Zimnicea, oras-fantoma. Bunicul sta in bloc IAS mic (Intreprinderea agricola de stat), asa scrie pe buletin. Doar generatia oldies a ramas in oras. O bancuta e langa bloc. Se strang acolo, la taifas: Bunicul meu zis “Nea Stelica de la televizoare”, tanti Florina, vecina din “penthouse-ul” de la etajul 1, ultimul al blocului, Gabi, femeia care vede de bunicul, tanti Bijboaca, cofetareasa pensionara, Catalin de la xerox. Ei vorbesc zilele astea despre: daca sa ia cocos sau curcan de Paste, miel sau ied, cate oua rosesc si daca vin copiii. Ne-au spus ca vom avea pe masa friptura de ied, salata boeuf, chiftele, o curca de 5 kilograme, 50 de oua rosii. Noi aducem cozonacii si prajitura cu albus facuta de tata. Doar eu si mama mergem la Inviere, sa luam lumina de la popa Bubureanu, de la biserica din curtea cimitirului, de care apartine blocul mic IAS. Am intrebat si prietenii ce fac de Paste, la ce se gandesc, daca-s nostalgici dupa un Paste din ani trecuti. Mi-au povestit despre Pastele lor.
ANCHETA SOCIALA
Haute Culture a intrebat prieteni si profi ce fac de Paste, ce pun pe masa, daca fac party, daca vor lua lumina.
– Isabela Trutescu, economist, Sibiu
“Nu sunt o foarte buna povestitoare, dar imi aduc aminte cu emotie si bucurie de perioada Sarbaririlor de Paste. Imi aduc aminte ca intr-un an, in care devenisem adolescenta, cred ca aveam 14 ani, in comert nu se gaseau multe. Inainte cu cateva zile mi-am luat inima in dinti si am inceput sa-mi croiesc si sa-mi cos la masina o fusta roz. Culoare din care in acelasi timp mama mea imi croseta o bluza. Roz cu un trandafir mare rosu pe piept si manecile stil plasa. Era perioada in care imi placea sa ma innoiesc in vestimentatie pentru ca in zona noastra era o traditie, ca toata lumea sa fie imbracata cu haine noi, nu de alta, dar asteptam stropitorii si voiam sa fiu frumoasa. Printre stropitori aflandu-se si iubitul meu la acea vreme. Fusta mi-a iesit impecabil, iar bluza a fost exceptionala. Luni, a doua zi de Pasti, eram plantata in poarta, sa ma vada toata lumea cat sunt de ocosa… si sper, frumoasa. Am fost, intr-adevar, la inaltime, mai ales ca a doua zi de Paste au venit stropitorii, asa cum e datina la noi, sa ne stropeasca cu parfum, sa ne pupe si sa le dam oua rosii, un pahar de suc sau vin si prajituri.”
- O.N., jurnalist
”Pastele nu este decat o zi ca oricare alta. De regula evit sa il petrec cu famila, sentimentul este mai mult decat angoasant.”
- Alex, junior social media
“Eu nu prea sarbatoresc Pastele. Ai mei da, eu mai putin”
- Cristian Rus, actor
“Sunt super aglomerat cu evenimente si alergatura. O sa fac pantomima la Festivalul din Piata Victoriei.”
- Ana Duminica, asistent proiect
“Nu sarbatoresc neaparat acum pastele, ci la o saptamana dupa, din doua motive: 1. prietenul meu este musulman si 2. provin dintr-o familie de romi, asa ca acordam o importanta mai mare Pastelui Blajinilor.”
– Elena, angajata ONG
“Pastele este una dintre sarbatorile pe care le petrecem in familie. Avand in vedere ca suntem din zone diferite ale tarii, impartim zilele libere la 2: cateva zile la parintii lui, cateva zile la ai mei. Cred ca unul dintre avantaje este faptul ca un « acasa » este la Curtea de Arges si astfel putem merge la Slujba de Inviere la Manastire.”
– Catalina, profesoara
“Sarbatoarea asta imi aduce aminte de cea mai frumoasa perioada din viata mea, cea in care toata familia se reunea, iar toata pregatirea de dinainte era nimic pe langa bucuria revederii. Anul asta nu am planuri foarte mari, gatit si voi vizita cateva rude de pe langa Bucuresti. “
– Andreea Bogdanovici
“Nu lucrez Pastele acesta. Ma duc acasa-acasa. Imi e dor de ciinele meu. Si imi e dor de curtea mea, de Dunare, de discutii cu mama, de glumele mereu pe faza ale lui tata. O sa imi iau ciinele si o sa alergam prin parc si cind o sa obosim o sa ne uitam la Dunare cu privire solara. Tata a spus ca o sa facem gratar. Mama o sa faca cea mai buna mincare de Pasti din lume. Nu sint religioasa si alea alea, dar imi plac sarbatorile in familie. Cam asta o sa fac, o sa ma duc acasa la ai mei.”
– Razvan Livintz, scriitor tech in timpul zilei, profesor la Facultatea de Litere in timpul liber
“Cea mai frumoasa amintire de Pasti o am de prin liceu, cand am facut primii mei cozonaci. Bunica mea care era experta familiei la capitolul asta se prapadise cu putin inainte si cum nu se putea sa stam fara cozonaci, am inceput sa caut retete in stanga si-n dreapta, pe la matusi si vecini. Evident ca toti prietenii de la bloc au aflat si asteptau cu nerabdare sa vada ce-am copt. Desi n-au crescut prea mult – pentru ca la cererea lor le-am pus cam mult zahar - au iesit extraordinar de buni si, in seara cand i-am ispravit, am coborat cu ei aburind si cu o sticla de vin in fata blocului, pe bara. Nu stiu daca nostalgia e de vina, dar cred ca au fost cei mai buni cozonaci pe care i-am facut si impartit vreodata.”
– Dinu Gutu, suporter, antropolog
“Liga Profesionista de Fotbal a avut ”grija” de noi si a programat meciul Dinamo - Viitorul chiar in ziua de Paste, dandu-ne astfel de lucru. Ca sa fim si noi la fel de subversivi, vom petrece probabil langa cea de-a doua noasta familie, Peluza Catalin Hildan, chiar in curtea stadionului la un gratar traditional.”
- Mihai Alexandru, Freelancer
“Merg acasa de Pasti. Oua rosii, miel, totul regulamentar. Daca reusim sa ne sincronizam si cu familiile surorile noastre in dimineata de Pasti ne spalam cu totii pe fata cu apa dintr-un recipient care contine un ou rosu, flori si bani.”
