„Baraseum este cea mai frumoasa amintire din viata mea”, spunea acum cativa ani, in Israel, regretata actrita Agnia Bogoslava. Inregistrarea e inclusa in singurul documentar despre Teatrul Baraseum care a functionat la Bucuresti intre 1941 si 1944, cand actorii evrei fusesera dati afara din celelalte teatre. Filmul, realizat de Radu Gabrea si Costel Safirman, a avut premiera romaneasca in 15 martie.
Evenimentul, care deschide seria de manifestari prilejuite de implinirea a 75 de ani de la infiintarea Federatiei Comunitatii Evreiesti din Romania, a strans in sala fostului Teatru Baraseum, actualul Teatru Evreiesc de Stat, nu doar membri ai comunitatii evreiesti bucurestene. Prima doamna a tarii, Maria Basescu, a stat in primul rand, iar printre invitati s-au mai numarat ambasadorii SUA, Germaniei si Cehiei.
Asa cum Costel Safirman de la Cinemateca din Ierusalim a spus pentru HotNews.ro, este vorba despre “primul documentar despre Baraseum si poate si ultimul, pentru ca e un film facut aproape din nimic. Nu exista inregistrari.
Am mai prins doar niste oameni care au jucat in spectacole si care ne-au pus la dispozitie fotografii din spectacole, pastrate cu sfintenie. Filmul e facut din amintiri si din mici reconstituiri.” De pilda, secvente din spectacolul “Baraseum, Baraseum”, realizat in Israel de Harry Reininger si Aurel Storin.
“Si s-au dus ca vantul…”, titlu imprumutat de la melodia interpretata de Agnia Bogoslava in primul spectacol de la Baraseum, “Ce faci asta-seara?” (premiera - l martie 1941), a avut premiera mondiala in decembrie trecut, in cadrul Festivalului de Film Evreiesc de la Ierusalim.
Ideea filmului i-a venit lui Radu Gabrea dupa ce a citit cartea de amintiri a Agniei Bogoslava realizata impreuna cu Costel Safirman si purtand acelasi titlu, “Si s-au dus ca vantul..”. Cei doi realizatori au folosit, pe langa interviul cu Agnia Bogoslava inregistrat de Costel Safirman in 2000, interviuri originale cu ultimii protagonisti de pe scena de la Baraseum.
Si anume cu surorile Henrietta si Fedora Gamberto care au acum 89, respectiv 91 de ani şi locuiesc la Paris, cu Rudy Friedman care bate step si la 90 de ani, cu pianistul de jazz Theodor Cosma (tatal cunoscutului compozitor Vladimir Cosma) care avea 99 de ani anul trecut, la inregistrare.
Realizatorii au stat de vorba si cu Harry Reininger, var cu violonistul Joe Reininger care si el a cantat la Baraseum, cu Eugen Stroe, fiul lui N. Stroe (celebrul comic din cuplul Stroe si Vasilache), cu istoricul Leon Volovici, cu Harry Eliad (actualul director al Teatrului Evreiesc de Stat) sau cu actritele Lea Koenig si Tricy Abramovici care apartin altor generatii, dar care sunt marcate de traditia Baraseumului.
Eugen Stroe rememoreaza, de pilda, momentul 1941 cand ministrul Culturii de atunci, Ion Marin Sadoveanu, a interzis cuplului Stroe si Vasilache sa mai apara impreuna in teatru sau la radio. Atunci, Constantin Tanase l-a luat pe Vasilache la teatrul sau, dar l-a platit timp de patru ani si pe Stroe, chiar daca acesta n-a urcat deloc pe scena Teatrului de Revista. “Eu nu platesc pe Vasilache. Eu platesc pe Stroe si Vasilache”, ar fi spus Constantin Tanase.
Teatrul Baraseum a functionat intre 1941 si 1944, dupa ce artistii evrei au fost dati afara din teatre, pe strada Iuliu Barasch, in apropierea Caii Vacaresti, in cladirea unui teatru idis infiintat la inceputul anilor 30.
La inceput nu existau, totusi, decat 13 persoane in trupa de la Baraseum, dar treptat ea s-a extins cu atat mai mult cu cat succesul teatrului a fost mare, printre spectatori fiind si multi romani, si chiar si ofiteri germani.
Printre personalitatile care veneau la teatru, desi spectacolele nu erau intotdeauna de elita, se numarau Mihai Ralea, Constantin Tanase sau Mihail Sebastian.
Se juca numai in limba romana, ca sa poata functiona cenzura. In film exista, de pilda, o referire la versul “a venit primavara si pentru noi”, care putea fi interpretat. Apropoul functiona oricum ca regula.
Si melodia “Si s-au dus ca vantul…” are legenda ei. Agnia Bogoslava o interpreta costumata in sperietoare de ciori. (Despre ciori se spunea ca s-au dus ca vantul.). Dar cand casiera a spus ca sunt doi legionari la balcon, Agnia Bogoslava a cantat melodia pe o nota foarte vesela. A avut mare succes.
Amintirile actorilor de la Baraseum sau ale urmasilor recompun tabloul unei perioade cumplite, mai usor de suportat de populatia evreiasca gratie spectacolelor vesele si insinuante de la teatrul din cartierul Vacaresti. La un moment dat se tineau si spectacole pentru copii si tineri, iar duminica dimineata se canta jazz. Se infiintase si o orchestra simfonica.
Agnia Bogoslava spune cu umorul ei proverbial, amintindu-si ca in timpul bombardamentelor aliate Teatrul Baraseum ramasese singurul teatru deschis in Bucuresti: “Ca evrei, nu aveam voie sa parasim Bucurestiul asa ca de voie –de nevoie am ajuns vedete”.
Artistii mergeau seara tarziu, dupa spectacol, sa manance la un grataragiu foarte cunoscut in cartier, Smilovici. Acesta venea sa ia comanda la pauza si de multe ori nici nu le lua bani artistilor – povesteste Eugen Stroe.
Tot el ne impartaseste ce a mai auzit de la tatal sau. In trupa se discuta despre zvonurile legate de existenta lagarelor de concentrare, dar atmosfera joviala si celebrul haz de necaz acopereau ingrijorarea pentru ce se petrecea in Europa.
Pentru Baraseum au compus H. Malineanu si Elly Roman, iar multi actori de la Baraseum au facut cariera in teatru, dupa terminarea razboiului – Beate Fredanov, Mony Ghelerter, Alexandru Finti sau Leni Caler. Si alti artisti evrei au lucrat pentru Baraseum, de pilda H. Maxy si Marcel Iancu (la departamentul scenografie).
Cum cele peste 30 de spectacole de la Baraseum (majoritatea regizate de Sandu Eliad) nu au fost niciodata filmate sau inregistrate audio, singurele video imagini de arhiva pe care le-au avut la dispozitie realizatorii reprezinta imagini de la mitingurile Garzii de Fier.
Un film de fictiune ar fi mers, poate, pe linia unui Radu Mihaileanu sau Roberto Benigni reconstituind viata in “euforia dezastrului”, dar “Si s-au dus ca vantul…” documenteaza cat s-a mai pastrat din memoria Teatrului Baraseum.
Filmul va putea fi vazut in curand si in cinematografe. Radu Gabrea a declarat pentru HotNews.ro ca el va fi proiectat in digital in cateva sali din reteaua RomaniaFilm.
0
0
