Autorul filmului "Portretul luptatorului la tinerete", care intra in sali in 19 noiembrie, a venit in studioul HotNews.ro cu o zi inaintea vizionarii de presa si a conferintei de presa de lansare a filmului. El a povestit cum s-a documentat pentru film, de ce a ales sa debuteze cu el si nu cu o adaptare dupa Kafka (asa cum dorea de mai demult) si de ce in Romania filmul va rula intr-o varianta mai lunga si alta mai scurta.
In cei cinci ani de cand lucrezi la proiect a existat un moment cand ai vrut sa renunti?
Constantin Popescu: Da, de mai multe ori pentru ca lucrezi cu echipa mica, la un moment dat obosesti, incerci sa legi povestile intre ele.... Am incercat sa scriu un scenariu cat mai bun, numai ca la un moment dat m-am lovit de piedici. Spre exemplu, tot felul de momente in care nu puteam face programul pentru ca actorii nu erau disponibili. Imi era foarte dificil sa filmez in unele zile pentru ca nu aveam actori, pur si simplu. La un moment dat, da, iti vine sa te opresti.
Interviul integral
Dar pana sa apuci sa filmezi, cand faceai documentarea sau scriai scenariul?
Constantin Popescu: De mai multe ori. Sunt nu doar foarte multe povesti, dar si un volum foarte mare de informatie. Atunci cand n-ai mai facut asa ceva si cand nu ai un sprijin mai de nicaieri, iti vine sa lasi totul balta.
Ce ti-a venit, ca sa zic asa, sa debutezi cu un film atat de greu din toate punctele de vedere?
Constantin Popescu: Mi s-a parut si mi se pare in continuare ca povestile merita spuse. Mi se pare ca oamenii aceia, daca nu in totalitate, multi dintre ei au dat dovada de demnitate, si cred ca lucrurile acestea trebuie cunoscute. M-a atras o poveste de genul acesta din toate punctele de vedere, mai ales ca nu mai facusem asa ceva. Nici nu stiu daca o sa mai fac vreodata.
Cum n-o sa mai faci? Nu e un triptic?
Constantin Popescu: Ba da, asta e intentia, dar de la gand la fapta e un drum destul de lung. Imi doresc sa fac o poveste despre Elisabeta Rizea, imi doresc sa regizez un film despre fratii Arnautoiu din Nucsoara, dar e mult pana acolo.
Dar proiectul despre Elisabeta Rizea deja a castigat finantare de productie de la CNC.
Constantin Popescu: Da, a castigat deja, dar trebuie sa ma intorc asupra scenariului pentru ca eu l-am depus intr-o forma hai sa-i zicem perfectibila si trebuie sa mai rescriu pe ici pe colo. Dar e un film greu.
"Portretul..." e o reconstituire veridica a evenimentelor sau punctul tau de vedere asupra lor?
Constantin Popescu: E punctul meu de vedere, ce am inteles eu din ceea ce am citit - din arhive, din ce s-a publicat, din memorii. Este povestea celor opt ani cat au stat in munti cei din grupul Ogoranu dar, bineinteles, e interpretarea mea. La urma urmei, sunt un regizor, nu sunt un istoric. Se bazeaza, bineinteles, pe intamplari reale, pe cat de real poate sa fie ceva notat de cineva la un moment dat. Daca persoanele respective au mintit sau au omis sa spuna ceva, bun, inseamna ca poate am omis si eu sa spun cate ceva. N-am facut-o cu intentie, bineinteles.
Ai facut o selectie a datelor, nu?
Constantin Popescu: Da, am ales niste momente care m-au impresionat, momente care au ramas cu mine dupa ce am citit povestile respective. E mai mult o senzatie cu care am ramas dupa lectura cartilor, si asa am vrut sa fac si filmul.
Ce carti ai citit?
Constantin Popescu: Carti de memorialistica, cartile publicate de Ion Gavrila Ogoranu, stenograme de sedinte de Securitate, "Banalitatea raului". Au fost destul de multe carti care mi-au picat in mana la vremea respectiva, altele pe care le-am cautat eu. Mi-am insailat povestea despre anii respectivi in ordine cronologica, selectand momentele care m-au impresionat mai tare si care am crezut ca din punct de vedere vizual au un impact anume.
Cum ai pus substanta ca sa creezi aceste personaje care nu sunt conturate ca profil psihologic in cartea lui Ion Gavrila Ogoranu?
Constantin Popescu: Am incercat pe cat posibil sa inteleg ce ar fi insemnat sa petreci atata timp departe de civilizatie si in conditiile respective. Eu insumi am stat niste luni cat mai izolat. Am petrecut si cu actorii o parte din saptamanile de filmare in munti. A fost dificil. In primul rand, am rugat actorii sa imprumute fiecare personajului cate ceva din personalitatea lui, peste ce se face in mod normal. Mi se pare ca am facut bine.
Pregatind filmul, te-ai intalnit cu urmasi ai luptatorilor din munti? Cu Ion Gavrila Ogoranu n-ai reusit.
Constantin Popescu: Nu, nu m-am intalnit. El a murit la putin timp dupa ce-l anuntase cineva ca vreau sa fac un film despre povestile din cartile pe care le-a scris. Din cate am inteles, era bucuros desi usor reticent, ca orice om despre a carui viata se pregateste cineva sa faca un film.
Ai renuntat la 20 de minute pentru ca filmul ti se parea prea lung pentru cinematografele din Romania sau pentru ca ti se parea prea lung in general?
Constantin Popescu: Mie nu mi se pare deloc prea lung. Din pacate, din ratiuni de distributie. Distributia internationala - prin Coach 15 -, mi-a sugerat ca ar fi bine sa am o varianta internationala mai scurta pentru ca e mai usor de vandut. Daca tot am facut lucrul asta, am decis ca o sa folosesc si o varianta scurta si in Romania pentru ca e mai usor de dat in cinematografe. Multe cinematografe de la noi au strambat din nas cand au vazut despre ce lungime e vorba, de fapt, adica aproape trei ore.
Varianta lunga unde poate fi vazuta?
Constantin Popescu: Toate aceste informatii vor aparea, cred, pe site-ul filmului, www.portretulluptatorului.ro. Stiu ca premiera se va face cu varianta lunga, dar unde va rula varianta lunga si unde va rula varianta scurta, nu stiu. Or sa ruleze amandoua pentru ca am inteles ca sunt si cinematografe care pana la urma au acceptat sa proiecteze si varianta lunga.
O buna bucata de timp ai vrut sa debutezi in lungmetraj cu "Colonia penitenciara" a lui Kafka. Mai ramane in plan?
Constantin Popescu: Da, n-am renuntat si sper sa il fac cat mai curand. Scenariul e gata. Sper ca la viitorul concurs al CNC sa-l depun din nou.
0
1
