Filmul lui David Fincher despre cum s-a creat Facebook-ul are un tipar clasic. El urmareste ascensiunea unui tanar genial, dar amoral, care ajunge in varful piramidei. Exista, insa, niste amendamente: Mark Zuckerberg ajunge sus prin mintea sa extraordinara, dar nu pentru ca ar fi dorit sa se imbogateasca, iar amoralitatea sa e legata de un paradox: creatorul celei mai mari retele de socializare e, pe ecran, un semi-autist. Al treilea amendament se refera la cat de moral e sa faci un astfel de film.
E sub semnul intrebarii daca e moral sa faci un film deloc dragut cu cineva care e inca in viata si care nu a participat in vreun fel la realizarea lui, mai ales ca scenariul scris de Aaron Sorkin dupa cartea "The Accidental Billionaires", de Ben Mezrich, amesteca realitatea cu fictiunea. Ramane neclar daca Mark Zuckerberg, creatorul Facebook-ului, a furat ideea gemenilor Winklevoss, care il cooptasera ca programator la realizarea site-ului lor, Harvard Connection, dar e explicit modul in care Facebook-ul a luat fiinta si felul in care Zuckerberg si-a scos din joc cel mai bun (de fapt, singurul) prieten, Eduardo Saverin.
Motivul pentru care Mark Zuckerberg a pus bazele celei mai mari retele de socializare din lume a fost, ca si motivul razboiului din Troia, amoros. Nu s-a batut cu un alt student pentru inima aceleiasi fete, ci fata cu care se intalnea ii da papucii pentru ca se poarta ca un nemernic. Intors in campus, Zuckerberg isi ia o bere din frigider si, dupa ce o face pe fata de doua parale pe blogul lui (legandu-se de numele ei de familie si de numarul de la sutien), face in cateva ore un site ultra-misogin pe care studentii de la Harvard sa-si poata vota colegele in functie de calitatile fizice.
Adevaratul Mark Zuckerberg a spus, intrebat in legatura cu filmul lui David Fincher, ca si-ar fi dorit ca nimeni sa nu faca un film despre el cat timp traieste. Dar aceasta violare a intimitatii sale nu e oare efectul firesc al intimitatii scoase in ograda, pe Facebook?
Construit pe schema clasica a ascensiunii sociale a eroului, filmul lui David Fincher e - prin constructia lui de cub rubik, prin ritmul cu care inlantuie replicile pline de termeni de specialitate, prin raceala lui - un film al epocii prezente. Violenta din "Fight Club", care trebuia regurgitata pentru ca societatea sa nu faca implozie, a lasat locul unei societati care si-a redefinit campionii, cizeland regulile jocului. Mai tineti minte ultima replica din "Fight Club"? "O sa fie bine", in vreme ce afara se surpa zgarie-norii. Ei bine, lumea aceea a disparut si a fost inlocuita cu alta.
Nu intamplator, adversarii lui Mark Zuckerberg, gemenii Cameron si Tyler Winkelvoss sunt in film doi tineri de familie buna, care, pe langa pasiunea pentru calculatoare, sunt si campioni la caiac-canoe. Ei apartin unei specii demodate - sunt bine facuti, blonzi, sanatosi - spre deosebire de Mark Zuckerberg care, genial cum e, e indiferent la aspectul fizic, n-are nevoie de sport pentru a rezista la computer cat de pizza si bere.
Scenariul si regia sunt suficient de alunecoase incat sa refuze sa spuna lucrurilor pe nume, iar filmul iti poate da impresia, daca te apropii din mai multe parti, ca isi pastreaza rotunjimea. Secventa concursului de caiac-canoe din Anglia, lumea veche cu tabieturile ei - nu e menita sa puna accente pe dublul esec, sportiv si de business, al gemenilor cat sa celebreze un cod etic, de fapt o lume pe cale de disparitie. Mai inteligent decat "Wall Street", filmul lui David Fincher nu agata stegulete albastre de gulerele personajelor negative si stegulete rosii de gulerele personajelor pozitive.
Nici societatea de azi nu mai e atat de clar delimitata ca odinioara. Dar devine evident pe ecran ca imboldul lui Zuckerberg de a crea o retea de socializare la care toata lumea sa aiba acces provine si din dezamagirea de a nu fi fost acceptat in fratiile de elita de la Harvard. Pe cand gemenii Winkelvoss, de familie buna cum sunt, au din educatie niste reflexe etice care ii determina sa pastreze, in ciuda spiritului de casta, o anume integritate morala si sportivitate.
Mark Zuckerberg cel de pe ecran (interpretat perfect de Jesse Eisenberg), e in acelasi timp tartor si victima. Nu e un personaj simpatic, dar nici antipatic. Nu pare un personaj negativ, dar nici pozitiv. Cand isi tradeaza prietenul, nu pare sa simta durerea acestuia, la fel cum nici pana atunci nu daduse impresia ca empatizase cu el in vreun fel. Probabil ca nici nu realizeaza ca e ticalos. Acesta ar putea fi prototipul omului viitorului - un individ autist si muncitor, intr-o lume tot mai eficienta si mai tehnica.
Spre deosebire de el, Sean Parker, co-fondatorul Napster-ului (interpretat de Justin Timberlake) are constiinta perfecta a lipsei sale de constiinta. Dandu-si seama de lucrurile urate pe care le face, este el mai uman?
Toate aceste lucruri scrise mai sus nu sunt livrate la prima mana. Trebuie sa lasi filmul sa se aseze putin ca sa-ti dai seama ca e inteligent, chiar daca la iesirea din sala nu ti se pare ca a atins mari niveluri de profunzime. Gandit sa urmareasca in acelasi timp trei planuri temporale - ceea ce face din scenariu un fel de manusa cu degete care se tricoteaza in acelasi timp, "Reteaua de socializare" e, dramaturgic vorbind, o retea ale carei elemente comunica. In plus, are si umor. Probabil ca are deja asigurat Oscarul pentru scenariu adaptare.
"Reteaua de socializare"/"The Social Network" - regia David Fincher, cu: Jesse Eisenberg, Andrew Garfield, Justin Timberlake, Max Minghella, Armie Hammer, Rooney Mara. Premiera romaneasca - 29 octombrie.
Trailer
0
0
