Regizorul Peter Jackson cade din lac in put. „King Kong”, primul film facut de el dupa trilogia „Stapanul inelelor” avea nereusitele si reusitele lui, dar ecranizarea bestseller-ului lui Alice Sebold, „The Lovely Bones”, e un purgatoriu. Din fericire, dupa 135 de minute se termina.
Cineastul neozeelandez, care a scris scenariul impreuna cu Fran Walsh si Philipa Boyens, a lucrat parca cu o oglinda care i-a sugerat toate reactiile pe dos. Tot ce trebuia sa evite ingroasa, ca si cum si-ar fi pierdut directia. Un ton elegiac pentru o poveste despre o fata de 14 ani ucisa de un dement e tot ce ti-ai fi dorit mai putin, si totusi Jackson face din fiecare minut o lacrima si din fiecare replica o pastisa a stereotipiilor de limbaj din filmele americane.
Scenariul e atat de rigid in ansamblu si atat de deficitar la nivelul replicii incat te intrebi daca nu a fost produs de un mixer in care pui mai multe filme, amesteci si scoti un shake original (sic). Imi pare rau ca nu am avut un carnetel la indemana, ca sa pot veni cu niste exemple.
Vezi trailer-ul filmului:
Lucrurile se intampla ca la carte (evident, si ca la cartea lui Alice Sebold, dar pe ecran treci dintr-un cliseu intr-altul.). Mama lui Suzy insista chiar in ziua crimei ca fata sa poarte o caciula noua pentru ca aceasta va fi primul indiciu descoperit in pamant. Printre colegii lui Suzy se numara si o ciudata cu talent de medium care se nimereste in zona taman cand Suzy e ucisa, ca sa fie totusi un martor - dar nu se duce la politie sau la parintii lui Suzy sa le spuna! (ar fi fost alt film, iar asasinul lui Suzy trebuia descoperit de-abia la final). Fratele lui Suzy, care are vreo 3 ani, e cel care ii comunica cu aer cunoscator tatalui zdrobit de durere si locul unde e Suzy, desenat de el: „Este intre lumi”.
Structura cartii imprima filmului o linie clara. Vocea din off a lui Saoirse Ronan ne lamureste de la inceput in legatura cu statutul celei care ne vorbeste. Suzy a fost ucisa in 6 decembrie 1973. De unde ne vorbeste atunci Suzy? Vom vedea. Ce e cert e ca urmarim un flashback al celei care a murit, comentat chiar de ea. Dintre lumi, unde se afla Suzy cand aparem si noi in sala, ca martori ai uciderii ei, apoi ai revelarii adevarului si ai eliberarii finale, Suzy ne si ureaza la final sa avem o viata lunga si fericita. Suna sinistru pentru ca bunica lui Suzy ii prezisese o viata lunga si fericita. Nu si-a dat niciunul dintre scenaristi seama sau tocmai ca si-a dat?!
In trailer, locul dintre lumi arata promitator. Pe ecran e o aglomerare kitsch cu prea putina logica (e o lume mobilata de mintea lui Suzy? Intelegem asta cand si cand): lanuri galbene de grau, paduri in care anotimpurile trec dintr-unul intr-altul, cer albastru, o plaja. E un spatiu neverosimil si eteroclit, care nu exercita vreo fascinatie asupra noastra si ale carui reguli ne sunt necunoscute. Nu ne vine sa spunem „Ce frumos e!” pentru ca nu pare real. Iarba nu pare adevarata, pasarile probabil s-ar preface in nisip daca le-am atinge, iar florile mai mult ca sigur ca sunt de plastic.
Actorii se straduiesc sa scoata cat mai mult din replici uscate ca iasca. Daca Rachel Weisz (mama), Mark Walhlberg (tatal) si Susan Sarandon (bunica) au momente cand primesc in plin lipsa de profunzime a textului si a propriilor personaje, Stanley Tucci (criminalul) are avantajul ca isi poate construi personajul mai putin din cuvinte si mai mult din priviri si incordari musculare. Reuseste, intr-adevar, sa-l faca odios. Saoirse Ronan e, la cei 15 ani ai sai, o actrita formata. Vazand-o, mi-am adus aminte ce spunea Dragos Bucur la Berlin, cand a fost rugat la conferinta de presa a programului Shooting Stars sa numeasca actrita sa preferata. Bucur, care a lucrat cu Saoirse Ronan la „The Way Back”, in regia lui Peter Weir, a marturisit ca a ramas foarte impresionat cand, la patru duble, mica actrita reusea sa planga exact la aceeasi replica.
Totul e morbid in acest film, plecand de la subiectul dificil tratat cu armele tocite ale unui thriller melodramatico-fantastic si terminand cu felul in care echipa lui Jackson isi imagineaza taramul de dincolo. Lucrul cel mai grav e insa faptul ca finalul filmului vine, asa, ca un fel de consolare pentru cei ucisi: „Nu disperati, va duceti sigur in rai!” Roger Ebert spunea despre plecarea spre rai a lui Suzy impreuna cu celelalte fete si femei omorate de acelasi psihopat, ca este o „happy gathering of new Facebook friends”.
„Din raiul meu”/”The Lovely Bones, regia Peter Jackson, cu: Saoirse Ronan, Stanley Tucci, Mark Wahlberg, Rachel Weisz, Susan Sarandon. Pe ecranele romanesti din 12 martie 2010
1
5
