A costat 200 de milioane de dolari si a scos 16 milioane la premiera. Aduce in scena aproape de trei ori mai multi roboti decat prima parte. E lung cat o zi de post - 150 de minute – dar scenariul e insuficient dezvoltat (oare din pricina grevei scenaristilor?!). Al doilea „Transformers” isi selecteaza spectatorii. Adevarati fani inghit fara sa li se aplece. Restul, adios!

Care sa fie media de varsta a publicului-tinta? Ea a coborat apreciabil de la filmul din 2007 care, datorita combinatiei de tehnica cu aventura, umor si un soi de autoironie discreta, putea fi vazut fara probleme si de spectatori mai mari.

Acuma, insa, neicusorule, probabil trebuie sa fii de varsta copilului din scurtmetrajul lui Marian Crisan premiat cu Palme d’Or acum doi ani, „Megatron”, ca sa ramai pe listele de fani.

Filmul este mult prea lung, mult prea obositor si mult prea incarcat pana si pentru un „popcorn movie”. Nevoia de mai mult, care tenteaza orice producator aflat in fata unui sequel scump se traduce aici prin 46 de roboti (in loc de 16 in primul film) si prin secvente de actiune multe si dificile, dar inconsistente si haotice.

Din primul „Transformers”, unii nu au ramas in minte decat cu Bumblebee, atat de frumos numit in engleza „the guardian robot” al lui Sam (Shia LaBeouf). Dar el e trecut acum pe linia moarta si se poarta ca un catel de curte.

Dar macar e galben, il recunosti imediat si da replici selectand dintr-un repertoriu consacrat. E singurul robot care are si umor.

Ceilalti sunt gravi, intunecati, greoi si usor de incurcat intre ei. Mixmaster, Overload, the Fallen, Soundwave, Long Haul, Starscream, Optimus Prime, Sideswipe, Arcee – iata un efort de imaginatie mult prea inutil pentru a-i raspunde cu un efort de memorie.

Dintre Autobots si Decepticons cele mai frumoase sunt, totusi, avioanele, de care productia filmului nu duce lipsa.

Imi amintesc de una dintre imaginile-fetis ale lui Michael Bay, fireste ca n-a inventat-o el (probabil vine de la imaginile primului razboi din Irak), dar care peste divertismentul agreabil din „Transformers” (2007) pica cu zgomotul metalic al unei autoironii dragute.

E vorba de imaginea soldatilor americani surprinsi la ora inserarii, intr-un contrejour bland care le scoate in evidenta siluetele decise, alaturi de prietenele lor, aparatele de zbor.

Acum ii vedem calcand decisi, desi in ralenti, dar efectul nu mai e acelasi, chiar daca armata e de partea Autobotilor si nu se gandeste cand cheltuieste munitia de razboi in interminabilele confruntari dinspre final.

Da, s-a filmat chiar la piramidele din Egipt, timp de trei zile. Vazand imaginile – fireste trucate – cu Decepticonii muscand din ele, e firesc sa te gandesti ca toate filmele astea de divertisment despre sfarsitul lumii, lupta finala dintre bine si rau tralalala, tradeaza de fapt tendintele autodistructive ale fiintei umane, proiectate peste roboti, monstri, demoni, fiinte inteligente dar malefice – toate venite de aiurea ca sa ne distruga.

Cam de cate ori a fost „distrus” Turnul Eiffel in filmele SF? („Francezii sunt suparati”, „Normal ca sunt suparati” - suna un schimb de replici, amuzante neintentionat, dintre capi ai armatei americane din recentul „G.I. Joe: The Rise of the Cobra”, care ajunge la noi in 28 august.).

Filmul lui Michael Bay are cateva momente in care se ridica deasupra zgomotului. Sunt momente de frumusete tehnica, daca pot spune asa, in care profesionalismul de artizan intalneste inspiratia.

Dar filmul piere pe limba lui. Transformarile masinilor in roboti sunt rareori spectaculoase si coerente. Decupajul filmului e inca de la inceput neclar si imbacsit, trecand de la una la alta si insistand prea mult pe scene neimportante, fie ca includ sau nu roboti.

Umorul lipseste, iar interpretarile nu reusesc, cu exceptia lui Shia LaBeouf si John Turturro, sa se demarce de stereotip. Siliconat ca interpreta Megan Fox, „Transformers” si-a pierdut in schimb sarea si piperul.

Trailer aici.

"Transformers: Razbunarea celor invinsi"/"Transformers: Revenge of the Fallen" - regia Michael Bay, cu: Shia LaBeouf, Megan Fox, Josh Duhamel, John Turturro. Premiera romaneasca - 26 iunie 2009