"Intervention", realizat de Mary McGuckian si iesit pe ecrane in 2007 (dar care ajunge de-abia acum pe ecranele romanesti), a fost in mare parte improvizat de un ansamblu de actori dintre care se remarca Jennifer Tilly, Andie MacDowell, Colm Feore si Kerry Fox.

Este vorba despre un film independent, facut cu putine resurse si intr-un timp foarte scurt. Dar ceea ce ar fi fost interesant pentru un spectacol de teatru in care continua spontaneitate a actorilor i-ar fi putut antrena si pe spectatori devine pe ecran un experiment nu foarte inspirat sau suficient dezvoltat nici in privinta povestii, nici in cea a realizarii.

Intr-o clinica din New Mexico, un cuplu casatorit, de psihologi, se ocupa de cazuri de dependenta folosind o metoda de terapie neobisnuita. Un weekend cu vizite ale "apartinatorilor" la care ies scantei ii determina pe psihologi sa faca si terapie de cuplu.

Galeria de personaje - nu toate egal individualizate, numara o sotie care s-a dus cu psihologii dupa ea in Anglia aproape rapindu-si sotul (care e vedeta porno); pe sotul acesteia, dar si pe amanta lui; pe o artista cunoscuta care soseste pentru a-si sustine tovarasul de viata, pe un alt cuplu mult mai putin bagat in seama (desi interpretat de doi actori interesanti) si, in fine, pe cuplul de psihologi care traverseaza el insusi o criza.

Treptat, devine evident ca personajele pe care e cladita povestea sunt sotul-vedeta porno, sotia acestuia si amanta blonda. Interpretarile sunt solide – in limitele conventiei filmului, ceea ce face ca triunghiul sa nu-si rupa unghiurile si miscarea continua a celor trei personaje sa aiba consistenta.

Jennifer Tilly da de departe cea mai buna interpretare din film dar, din maniera in care inainteaza acesta - ca un ceva care merge undeva -, pana la urma se contureaza si ideea ca filmul poate fi, de fapt, pregatirea unei despartiri si constientizarea, de catre personaje, a momentului cand orice terapie de cuplu devine inutila.

In lipsa unei structuri clare, povestea bazata in mare parte pe improvizatie a crescut ca iarba netunsa. Evident, intentia regizoarei a fost sa sprijine prin imagine si montaj, nu doar prin poveste si jocul personajelor, senzatia de lucru ce creste sub propriii nostri ochi.

Si scenariul, si felul in care arata filmul iti dau senzatia ori ca materialul filmat nu a fost suficient afanat, ori ca filmul mimeaza o spontaneitate pe care o regaseste doar de cateva ori.

Desi reuseste cateva momente dramatice, opera lui Mary McGuckian nu tradeaza o viziune unitara si omogena, sau, daca exista vreuna, aceasta este dorinta de a face un film independent prin orice mijloace. Sau de a crede ca orice e spontan e si „independent”.

Si optiunile directorului de imagine sunt de multe ori facile si nejustificate. De exemplu, de ce ai vrea hodoronca-tronca sa filmezi personajele pitit pe dupa copac, de la zece metri distanta, daca nu exista un unghi subiectiv si nici senzatia ca personajele sunt intr-un oarecare pericol?

„Dezintoxicare” nu este un film care sa merite nici macar deranjul de a fi dat jos de pe net, de aceea il recomand celor care ma injura anonim cand indraznesc sa nu-mi placa filmele care le plac lor, mai ales cand sunt slabe.

Sunt convinsa ca acestia vor aprecia filmul ca fiind „foarte interesant” (mai ales ca se intampla tot timpul ceva pe ecran, nu?) si avand, desigur, proportiile cuvenite de „ratiune” si „suflet”.

Vizionare placuta!

„Dezintoxare”/”Intervention” – de Mary McGuckian, cu: Jennifer Tilly, Andie MacDowell, Colm Feore, Donna D’Errico. Ruleaza in Romania din 24 aprilie