Are trei nominalizari la Oscar - pentru actor in rol secundar (Michael Shannon), scenografie, si costume - si este socotit unul dintre cele mai bune filme americane ale anului trecut. De fapt, Sam Mendes trece pe langa ceea ce ar fi putut fi un al doilea "American Beauty". Cazut prada estetismului si preluand un scenariu cu imperfectiuni, cineastul isi pune semnatura peste o opera ale carei elemente sunt defazate, oferind doar perspectiva a ceea ce au dorit sa fie.

Ecranizare a romanului scris de Richard Yates, filmul (distribuit la noi sub titlul "Nonconformistii") trateaza despre libertate si ratare prin intermediul unui cuplu middle-class din anii '50. Personajele interpretate de Kate Winslet si Leonardo DiCaprio (actorii se reintalnesc pentru prima oara pe ecran de la "Titanic"), s-au cunoscut la o petrecere, cu 10 ani in urma.

April studia actoria, iar Frank nu facea mai nimic, dar avea libertatea in cap si siguranta ca poate schimba lumea. Anii au trecut si cuplul - considerat de cunoscuti "special" - se regaseste cu nefericirea la buza paharului. April n-a reusit ca actrita deci e casnica, iar Frank e unul dintre milioanele de functionari care se plictisesc intr-o slujba pe care o urasc, pentru ca cei doi copii au nevoie de conditii pentru a creste.

Intre bovarism si promisiunea unei libertati care nu mai vine, personajele principale isi macina zilele una dupa alta, proiectandu-si nefericirea unul asupra celuilalt. Cand April vine cu ideea relocarii la Paris, Frank pare la inceput entuziasmat pentru ca promisiunea unei promovari la serviciu, ca si imposibilitatea de a mai reveni la libertatea interioara de odinioara sa-l traga definitiv inapoi.

Desi subiectul ar fi putut fi interesant - mai ales azi, cand majoritatea oamenilor traiesc si mor in roluri prestabilite, fara macar sa incerce sa obtina lucrurile care i-ar face fericiti -, scenariul filmului se multumeste sa pluteasca in acvariul unor clisee si sa ofere pe tava, verbalizand, toate lucrurile pe care ar fi trebuit sa le stim despre poveste si personaje.

Dialogurile reiau si explica scenele anterioare - de parca spectatorul ar putea avea probleme in a intelege motivatiile personajelor - deviindu-i mereu atentia de la poveste. Si din cauza neadecvarii regiei, ai mereu senzatia ca urmaresti dedublat un film mediu suprapus peste filmul care ar fi trebuit sa iasa.

Sam Mendes nu reuseste sa faca un film mai bun de cum era "American Beauty" (1999), desi au trecut 10 ani de atunci. Prada unei viroze estetizante de care nu poate scapa, el invaluie fiecare scena intr-un aer laptos si decolorat care iti sare in ochi mai ales atunci cand dialogurile sau interpretarile scartaie.

Dorind sa creeze imagini frumoase si memorabile, care sa fie citate in istoria cinematografului sau in filmuletele de la Oscaruri - cum e cea a hemoragiei (inevitabil te gandesti la filmul lui Mungiu..), cineastul pierde esenta scenei si diminueaza ori anuleaza emotia.

Kate Winslet si Leonardo DiCaprio pareau mai vii si mai convingatori in "Titanic" decat in rolurile stereotipe de acum pe care le interpreteaza mult prea patrunsi. Nu e vina lor, ci a regizorului a carui prima greseala a fost probabil faptul ca a acceptat un scenariu neterminat, cu personaje cliseizate - cum este si nebunul filosof interpretat gros de Michael Shannon.

E obositor sa vezi actorii prada isteriei, urland si aruncand cu scaune cand replicile lor suna de mult fals, iar existenta lor "carnala" s-a dezumflat.

Ca si "The Reader", celalalt film celebru in care Kate Winslet a jucat anul trecut, "Revolutionary Road" se inscrie in seria tot mai bogata a productiilor americane scumpe - profesioniste la toate palierele productiei, fara indoiala -, dar care sunt lipsite de originalitate si de viata.

Probabil ca aceste filme se adreseaza si sunt gustate tocmai de alienatii lumii moderne care se recunosc in personajele cliseizate de pe ecran.

"Nonconformistii"/"Revolutionary Road" - de Sam Mendes, cu: Kate Winslet, Leonardo DiCaprio, Kathy Bates, Michael Shannon, Richard Easton. Pe ecranele romanesti din 6 februarie