Vulpea din "Micul Print" in varianta eco nu vrea sa fie domesticita. Cel mai recent film al autorului "Marsului imparatului", Luc Jacquet, este o docu-fictiune autobiografica. Ea porneste de la propria intalnire a regizorului cu o vulpe, in copilarie. Filmul prezentat duminica la Sinaia ajunge in curand si pe ecranele romanesti.
Ce se intampla cand privesti pentru prima data in ochi un animal salbatic?Lui Luc Jacquet i-a luat ceva timp ca sa-si puna aceasta intrebare. A copilarit la tara, a studiat pe urma biologia, a facut un stagiu in Antarctica, s-a indragostit de pinguini, i-a portretizat in primul sau documentar (care a luat Oscarul), iar acum se intreaba: cum poti domestici o fiinta?
Nu e vorba numai de animale salbatice in aceasta docu-fictiune in care o fetita incearca sa se imprieteneasca cu o vulpe. Evident, te gandesti imediat la "Micul Print" si la vulpea care, lasandu-se domesticita prin ritualuri zilnice, ajunge sa sufere cand Micul Print pleaca in treaba lui.
De fapt, pare sa spuna Luc Jacquet, s-ar putea la fel de bine ca vulpea din filmul meu sa refuze domesticirea ca sa nu sufere cand va fi parasita. Sau, la fel de bine, vulpea - ca orice fiinta -, nu poate fi legata de piciorul mesei nici macar prin iubire. Caci atunci cand incepi sa iubesti pe cineva, eliberezi acea persoana. Si, de regula, oamenii inteleg acest lucru destul de tarziu, rar in copilarie.
Filmul pare sa fie mai mult o fabula decat un film ecologic sau pentru copii, cu atat mai mult cu cat, spre final, contine imagini dure pentru un spectator scolar . Dincolo de ideea animalului salbatic ce prefera sa pastreze distanta fata de om, Luc Jacquet - daca e sa faca ecologie - face o ecologie a relatiilor umane si merge la firul ierbii. La acel lucru care, asa cum spunea omul de stiinta David Suzuki in "The 11th Hour" (prezentat sambata la Sinaia), pare rupt din ideologia hippy si, prin urmare, tratat cu neincredere.
"Ne salvam ca rasa umana prin iubire" - spune omul de stiinta in filmul produs de Leonardo DiCaprio. Iar Luc Jacquet, care in "Calea imparatului" ne punea la colt aratandu-ne ce cumplita lupta duc pinguinii imperiali ca sa supravietuiasca ca specie, marsaluind sute de kilometri pana la locul de imperechere si clocindu-si apoi ouale pe un ger criminal, fara sa manance ori sa se miste din loc zile in sir -, ne serveste acum o pilda infasurata intr-o poveste mult mai poetica.
De fapt, tot filmul pare sa vorbeasca despre autorul sau care incearca sa-si explice fascinatia si respectul pentru animalele pe care nu le trateaza nici o clipa ca pe niste fiinte inferioare.
Si daca la Bucuresti oamenii varsa mancarea si apa pe care alti oameni le lasa pisicilor de pe langa blocuri - in cazul in care nu le otravesc -, iata si gesturi cu semn opus. Am auzit de un copil din judetul Alba - din pacate nu stiu decat ca-l cheama Alexandru -, care era sa moara aruncandu-se in fata unei masini ca sa salveze o pasare.
