La conferinta de presa a fumat o tigara dupa alta si a cerut din primul moment ca aparatele de filmat din primul rand sa fie date la o parte ca sa-i vada pe jurnalisti si sa poata fi vazuta de ei. A spus ca, din ce a vazut, i-a placut Clujul, pentru ca i-a adus aminte de copilaria ei petrecuta la tara, in Normandia. I-a placut cladirea Teatrul National din Cluj, „de un baroc ravasitor”, iar ceremonia de inchidere a TIFF-ului i s-a parut OK. Apoi a avut un press junker, la care am avut norocul sa fiu unul dintre cei patru jurnalisti norocosi. Interviul vine mai jos. Precizare: Catherine Deneuve e mult mai simpatica si mai joviala decat ma asteptam.

Cum v-a convins Mihai Chirilov sa veniti la TIFF?

Eu merg la foarte multe festivaluri, pentru ca imi plac. Ele sunt ca o poarta care se deschide. Pot cunoaste cineasti si producatori. Daca, de pilda, maine o sa vad un film romanesc, faptul ca azi am venit la un festival din Romania o sa fie un avantaj. In general, sunt foarte curioasa sa cunosc oameni noi. (n.red.- de fapt, actrita a vazut „432” si i-a placut foarte mult).

A fost foarte amabil din partea Dvstra ca ati venit la Cluj. Ati promis sa veniti, dar pe urma lucrurile s-au complicat o data cu decesul lui Yves-Saint Laurent.

E adevarat. Era pe cat pe ce sa nu mai pot veni. Inmormantarea lui Yves-Saint Laurent a avut loc vineri, intr-o zi in care aveam si filmari. Deci am renuntat la acea zi de filmare, pe care trebuia s-o reiau sambata. A fost complicat sa vin la Cluj, dar pana la urma lucrurile s-au aranjat. Stiam ca venirea mea a fost anuntata aici cu mult timp inainte, asa ca am facut tot posibilul sa ma tin de cuvant, pentru ca e dezamagitor cand stii ca un actor trebuie sa vina si pe urma esti anuntat ca si-a contramandat sosirea. Mie acest lucru mi se pare destul de insuportabil.

Vroiam sa va intreb cum reusiti sa treceti peste momentele delicate ale vietii si carierei dumneavoastra?

La fel ca toata lumea. Suferim, ne ascundem, incercam sa ne impartasim sentimentele, incercam sa suportam, sa recuperam, sa traim laolalta cu suferintele noastre, sa acceptam. Sunt la fel ca ceilalti. Cea mai mare dificultate este ca daca trebuie sa si muncesti, esti expus din punct de vedere fizic, deci e mult mai dificil sa faci fata fizic vorbind momentelor dureroase ale vietii. Eu am avut de filmat in aceasta saptamana si acest lucru mi-a pus probleme. Bine, daca te concentrezi, reusesti sa-ti faci treaba, desi seara esti foarte obosit. E nevoie de mult efort.

V-am intrebat acest lucru pentru ca stiu ca actorii sunt fiinte foarte delicate, or Dvstra ati dat mereu impresia unei persoane rezistente.

Da, da, asa e. Dar spuneti ca sunt rezistenta pentru ca m-ati vazut in momentele de rezistenta, nu in cele de suferinta, pentru ca in aceste momente incerci sa nu fii confruntat cu privirea lumii din jur.

Au venit aseara cineasti romani sa va propuna scenarii?

Nu (rade). Probabil ca de acum in cateva luni o sa primesc.

Sunteti deschisa unei propuneri de a filma in Romania?

Da, da, desigur.

L-ati cunoscut anul trecut pe Cristian Mungiu?

Nu, nu, dar i-am vazut filmul. Fiica mea (n.red.- Chiara Mastroianni) trebuia sa fie in juriu, dar n-a putut veni pentru ca era in filmari. El a fost aici aseara?

Nu, cred ca era in Franta.

Iata: el in Franta, iar eu la Cluj, tinandu-i locul (rade.)

Ati vazut filmul care a luat Palme d’Or-ul in acest an, „Entre les murs”?

Nu l-am vazut. Am fost la Cannes numai pentru a prezenta filmul in care am jucat, „Un Conte de Noël”, dupa care m-am intors la Paris, pentru ca filmam la André Téchiné. Am revenit la final pentru festivitatea de premiere. Am facut doua drumuri dus-intors pentru a petrece 36 de ore la Cannes. Lucrez acum la un film numit „La Fille de RER”, care e o poveste de familie bazata pe un fapt divers care a facut pagina intai a ziarelor franceze, cea a unei tinere mitomane care sustine ca a fost agresata in tren de niste neonazisti care i-au lasat semne pe corp cu cutitul. Eu joc rolul mamei acestei tinere, iar aceasta este interpretata de Emilie Duquenne, actrita fratilor Dardenne diu „Rosetta”.