HotNews.ro a vorbit cu Dumitru Budrala, directorul și fondatorul Astra Film Festival, despre ediția din 2022, care va avea loc între 9 și 16 octombrie, și am făcut o selecție de zece filme documentare care merită să fie văzute.
Astra Film Festival Sibiu a fost lansat în 1993 și este unul dintre cele mai importante festivaluri de film de non-ficțiune din Europa, inclus de European Film Academy pe lista festivalurilor care au dreptul de a face nominalizări directe pentru European Film Awards, din rândul filmelor premiate.
„Ca întotdeauna, ne propunem să oferim publicului, orice vârstă ar avea, o selecție din ceea ce este mai bun în materie de film documentar la ora actuală, în întreaga lume”, spune directorul festivalului Dumitru Budrala.
Unul dintre obiectivele evenimentului este acela de a-i celebra pe cineaștii care transformă cu îndemânare și talent poveștile umane în filme documentare relevante. Vei fi părtaș la diferite istorisiri care filtrează în mod complex și creativ preocupările lumii de azi, care te vor transforma, te vor pune pe gânduri și care pot fi transformate în subiecte de discuție.
În ceea ce privește selecția din acest an, există mai multe teme importante, de la cele care abordează dragostea, la video-jurnalism de investigație sau documentare educative pentru adolescenți.
Războiul este o altă tema prezentă la AFF 2022, însă, documentarele despre evenimentele tragice din Ucraina vor apărea peste câțiva ani, deoarece mulți regizori le filmează acum, pe măsură ce se întâmplă.
„Cred că marile filme despre agresiunea Rusiei în Ucraina și impactul acestui război asupra oamenilor vor apărea peste doi-trei ani. Foarte mulți regizori pe care îi cunosc sunt pe teren în această perioadă. Filmează sau pur și simplu ajută cum pot, contribuie la uriașul efort. De altfel, în primăvară, la scurt timp după invazie, noi am pornit un program, „Acțiune prin non-ficțiune”, în cadrul căruia am prezentat filme despre realitățile din Ucraina post-Maidan”, explică Dumitru Budrala.
Temele importante ale Astra Film Festival 2022
Așa cum povestește fondatorul evenimentului, iată care sunt temele ediției din acest an, cele care au adunat documentarele fascinante prezente:
- „Fețele războiului”- filme despre realități mai puțin văzute cu care se confruntă oamenii atinși de război
- „Moarte decisă” - proiecții care abordează tema morții și modul în care diferiți oameni, puși în anumite contexte, se raportează la ea
- „Dragoste eternă” - povești de dragoste adevărată, care dăinuie
- „Astra Film Junior”- cel mai complex program românesc de educație prin film documentar le oferă elevilor uneltele necesare pentru formarea gândirii critice și pentru exersarea abilității de a înțelege conținutul audiovizual la care sunt expuși în permanență.
- O serie de filme documentare narative, realizate special pentru diferite categorii de vârstă: 6+, 11+ și 15+. „Vom avea și un atelier de film pentru liceeni și un concurs de benzi desenate, iar cadrele didactice care îi vor însoți sunt invitate să discute în clasă, împreună cu elevii, despre filmele vizionate”, adaugă Budrala.
- „AFF New Media” - programul dedicat noilor formate de cinema, în format 360, în care filmul înconjoară spectatorul.
- „Focus/Investigație” - prezintă producții de video-jurnalism de investigație, realizate de unii dintre cei mai redutabili jurnaliști de investigație din România, plus un panel dedicat jurnalismului de investigație.
Secțiunile competiționale ale festivalului
Ca în fiecare an, există patru secțiuni competiționale, în care sunt înscrise 42 de filme non-ficțiune din 37 de țări. Iată despre ce e vorba:
- România: o selecție din ceea ce este mai nou și mai valoros în filmul documentar românesc și/sau despre realități din România, vor concura 11 filme non-ficțiune, dintre care opt sunt premiere (trei premiere mondiale, două premiere internaționale și trei premiere naționale).
- Voci Emergente ale documentarului: opt filme documentare ale unor autori aflați la primele lor producții concurează în acest an pentru premiile acestei secțiuni. Șase dintre ele sunt premiere (una mondială, una internațională și patru naționale).
- Europa Centrală și de Est: secțiune dedicată filmelor de non-ficțiune cu teme ancorate în spațiul așa-numitului Bloc Estic, aduce în selecția finală opt filme, dintre care cinci sunt premiere (una internațională și patru naționale).
- Docshool: secțiune dedicată producțiilor studențești cuprinde o selecție de 13 filme documentare, dintre care 12 premiere (cinci mondiale, una internațională și șase naționale), realizate de studenți din toată lumea (Germania, Armenia, Franța, Olanda, Italia, Marea Britanie, Danemarca și România).
„Mă aștept ca oamenii să vină la film, să aplaude și să participe cu entuziasm la dezbaterile care vor urma proiecțiilor, alături de realizatorii filmelor și invitații speciali ai festivalului. Suntem împreună deja de 29 de ani, publicul nostru și noi, organizatorii Astra Film Festival, ne cunoaștem bine și cred că vom avea un drum lung și frumos înainte. #AFF2022 sunt sigur că îi va suprinde plăcut pe cei din scaunele de spectator, pentru că, am dovedit-o de atâtea ori, știm să ne reinventăm”, precizează Dumitru Budrala.
El asigură pasionații că filmele prezente sunt foarte bune, deoarece arată realități, destine, prezintă comunități, visuri sau dureri, valorizează și conceptualizează.
„Știu că este imposibil să le vezi pe toate, dar eu le recomand spectatorilor să încerce să vadă cât mai multe, pentru că vor avea revelații și vor înțelege mai bine o mulțime de lucruri. Și să înceapă cu începutul. Filmul din deschidere, Pocalul. Despre fii și fiice, este un studiu antropologic desăvârșit, un adevărat eveniment cinematografic”, spune directorul Festivalului.
10 recomandări de filme documentare care merită atenția
Filmul „De ce n-ai rămas de dragul meu?”. FOTO: Astra Film Festival 2022
Am selectat câte un film din fiecare temă și secțiune competițională prezentă în cadrul evenimentului. Rămâne să explorezi varietatea de proiecții și să-ți alegi preferatele.
Eva noastră
Acțiunea se desfășoară într-un oraș din Moldova, unde doi tineri cu dizabilități și-au întemeiat o familie și, în ciuda tuturor obstacolelor, se străduiesc să-și crească copilul și să ducă o viață normală.
Marin și Maria s-au născut infirmi, nu își pot folosi picioarele și se deplasează doar cu ajutorul scaunelor rulante. Marin a fost crescut într-un orfelinat și părea condamnat la un destin eșuat într-o instituție a statului, dar și-a luat viața în propriile mâini și s-a căsătorit cu Maria, iar acum au o fetiță, Eva.
Camera de filmat ne introduce direct și fără artificii în universul familiei lor, iar momentul în care Eva face primii pași sub privirile uimite ale părinților, pare să surprindă o mică frântură din miracolul vieții.
Filmul este regizat de Ana Gurdiș (Moldova).
De ce n-ai rămas de dragul meu?
Un film curajos și sensibil care spune povestea lui Rebekka, Stef, Hesel și Annabel, copii cu vârste între 10 și 13 ani, care au în comun aceeași poveste tristă - tații lor i-au părăsit și au ales să se sinucidă.
Autoarea realizează o serie de interviuri cu ei, unde pune întrebări fruste, cu scopul de a încerca să înțeleagă modul în care copiii înțeleg acest gest extrem și cum reușesc să-l depășească. Filmul este regizat de Milou Gevers (Olanda).
Pocalul. Despre fii și fiice
Filmul expune pentru prima dată în cinema universul fascinant al romilor (a cortorarilor) care, asemeni aristocrației europene, încheie și desfac alianțe matrimoniale în funcție de neam și avere.
Familiile negociază zestrea fetei și evaluează moștenirea mirelui atunci când încheie alianțe, care gravitează în jurul unor blazoane familiale, pocale de argint aurit transmise din tată în fiu. Presiunea este cu atât mai mare cu cât finalizarea alianței e condiționată de nașterea unui băiat.
Documentarul surprinde nu doar tradiția și cultura cortorarilor, dar urmărește îndeaproape un cuplu tânăr în încercarea de a avea un fiu și atmosfera, discuțiile și emoțiile din familia extinsă legate de sexul copilului nenăscut, soarta moștenirii și implicit a lor.
Filmul este regizat de Dana Bunescu și Cătălina Tesar (România).
Apropierea
Filmul urmărește destinul unei mame care încearcă să vindece rănile trecutului, după un eveniment traumatizant din viața fiicei sale. Din păcate, demersul ei are loc într-o comunitate mică de oameni care nu vor să înțeleagă ce s-a întâmplat.
Andrea construiește de una singură o viață mai sigură pentru cei doi copii ai ei, după ce și-a băgat în închisoare fostul partener abuziv. Cu toate acestea, eforturile ei sunt puse la încercare constant de mica și conservatoarea comunitate din Transilvania, locul unde trăiește.
Cei mai mulți dintre localnici îi susțin pe fostul ei partener și pe familia sa prestigioasă și nu cred că bărbatul a comis fapta pentru care este închis, acuzându-le pe Andrea și pe fiica ei că au lansat acuzații false împotriva lui. Când vestea eliberării mai devreme a bărbatului ajunge la ea, femeia decide să lupte împotriva mentalității comunității în care trăiește și împotriva sistemului de justiție românesc.
Filmul este regizat de Botond Püsök (România).
Cine am fi fost
O poveste de impact care ne reamintește cât de important este să trăim prezentul și câte schimbări poate aduce o fracțiune de secundă. Filmul vorbește despre cum lumea regizorului Erec Brehmer trece în amintire, atunci când iubita lui moare într-un accident.
Cu ajutorul materialelor filmate în timp, al mesajelor vocale, al muzicii pe care o ascultau împreună, Erec încearcă să intre în continuare în contact cu ea. Fazele prin care el trece sunt ilustrate într-o formă intimă și autentică în acest documentar emoționant ce arată şi ce gen de mentalitate ne poate ajuta să trecem prin cele mai grele momente.
Filmul este regizat de Erec Brehmer (Germania).
Cuvinte de rămas bun
Acțiunea filmului este plasată într-un cabinet dintr-un spital belgian, unde un medic îşi consultă pacienţii pentru a verifica dacă cererea lor de eutanasiere poate fi aprobată legal. Cei mai mulţi au boli incurabile şi cu dureri permanente, deseori insuportabile.
Când medicul confirmă posibilitatea acceptării cererii lor, toți se simt fericiți că pot pune capăt suferinței și pot să aibă parte de o „moarte cu demnitate”.
Filmul este regizat de Gaëlle Hardy și Agnès Lejeune (Belgia).
Copiii dușmanului
Filmul îl urmărește pe Patricio Galvez în timpul unei misiuni solitare: salvarea dintr-o închisoare siriană a celor şapte nepoţi ai săi rămaşi orfani. Fiica lui Patricio Galvez s-a măritat cu unul dintre cei mai notorii terorişti din Suedia, un membru ISIS.
În 2014, cuplul se implică în lupta pentru supremaţie a unui califat sirian, dar îşi află sfârşitul în 2019, lăsând în urmă nu mai puţin de şapte copii orfani. Aceştia ajung în închisoarea siriană al-Hol, unde li se spune „copiii duşmanului”.
Excedat de reticenţa autorităţilor suedeze de a lupta pentru eliberarea lor, Patricio începe o campanie de unul singur pentru a-i salva şi a-i aduce acasă. Filmul este regizat de Gorki Glaser-Müller (Danemarca, Suedia, Qatar).
Ayahuasca (o călătorie cosmică)
Filmul Ayahuasca (o călătorie cosmică). FOTO: Astra Film Festival
Ești invitat să urmărești experiența unei călătorii vizuale unice. Vei intra în aventură prin ochii regizorului francez Jan Kounen, care explorează potențialul vizual oferit de formatul full dom de a reda o călătorie vizuală a experienței ayahuasca, un amestec folosit în ritualuri de tribul Shipibo din Amazon.
Filmul este regizat de Jan Kounen (Franța, Luxemburg).
Marianne și Leonard: Cuvinte de dragoste
O incursiune exhaustivă în relaţia dintre cunoscutul cântăreţ Leonard Cohen şi muza sa norvegiană, Marianne Ihlen. Documentarul le retrasează relaţia încă de la începuturile din Grecia, în vremuri care promovau „dragostea liberă” şi mariajele deschise, și arată cum iubirea lor a evoluat pe măsură ce Leonard devenea tot mai cunoscut.
Marianne a fost sursa de inspiraţie pentru mai multe melodii celebre, precum „So Long, Marianne”, „Hey, That's No Way to Say Goodbye” and „Bird on the Wire”. Filmul este regizat de Nick Broomfield (Marea Britanie).
Statul degeaba
Există locuri de muncă la stat, chiar și la cele mai importante instituții (Ministerul Economiei) în care funcționarii statului sunt plătiți fără să facă nimic. Astfel, an după an, România pierde timp și oportunități de a se dezvolta. Avem un stat care funcționează cu tot mai mare greutate.
Ne e tot mai clar, pe zi ce trece, cu fiecare hârtie blocată cu săptămânile, cu fiecare inițiativă blocată în sertar. Un uriaș aparat de stat alcătuit din peste 250 de agenții și companii cu sute de mii de angajați ar trebui să ajute Statul să funcționeze, dar, din păcate, toate aceste instituții, cu șefi numiți politic, sufocă statul și îl blochează în birocrație.
O producție semnată de Alex Dima.
