„Capra cu trei iezi”, unul dintre cele mai interesante filme românești ce vor fi lansate anul acesta, va avea premiera internațională la TIFF pe 23 iunie. HotNews.ro a vorbit cu regizorul Victor Canache despre film, colaborarea cu Maia Morgenstern și Marius Bodochi, planurile de viitor și alte lucruri interesante.
După cum sugerează și titlul, filmul este o adaptare pentru marele ecran a poveștii lui Creangă însă în viziunea lui Victor Canache pelicula nu este deloc una care ar intra astăzi în categoria „pentru copii”, acesta trăgându-și inspirația din varianta originală a poveștii pe care probabil mulți au uitat-o. Edificatoare în acest sens este descrierea oficială a filmului:
„În România rurală a secolului al XIX-lea, izolată de lume, o văduvă și mamă a trei copii este nevoită să țină piept unui vechi prieten de familie care, văzându-i fără apărare, își dă-n vileag adevărata natură sadică.
Bazat pe una din cele mai cunoscute fabule româneşti (Capra cu trei iezi de Ion Creangă), filmul îşi propune să dezvăluie adevărata natură a faimoasei poveşti pentru copii şi să prezinte publicului o nouă perspectivă, una care oferă imaginea reală a tragediei, dincolo de personificări și cântece vesele”.
După un scurtmetraj lansat în urmă cu 3 ani care a pus bazele filmului, acum în sfârșit vom vedea și varianta finală pe marele ecran în cadrul Festivalului Internațional de Film Transilvania, sau TIFF, cum îl știe mai toată lumea de la noi. Uite ce spune Victor Canache despre „Capra cu trei iezi”, care este și debutul său regizoral:
Cum ai descrie „Capra cu trei iezi” pentru cei care se întreabă dacă să meargă să vadă filmul și cum ți-a venit ideea adaptării poveștii lui Creangă?
Eu l-aș descrie ca un soft horror, nu e cu foarte mult „gore” și nu e un un horror cum suntem obișnuiți cu horror-urile și care știm unde pot duce. Dacă vreți să știți la ce să vă așteptați, ideal ar fi ca orice român care ar vrea să vadă filmul să recitească povestea, dar să nu recitească povestea pe care o au probabil în momentul de față acasă pentru copiii din generațiile noi.
Să citească „Capra cu trei iezi” care ne-a fost nouă citită de bunici, varianta originală cu capetele în geam, cu sângele pe pereți și, nu știu, ce le va trece prin cap când vor citi povestea asta e probabil ce vor vedea la cinema sau la proiecție.
Povestea începe de demult de la bunica mea, de când îmi citea de când eram copil. Dar ideea de a transpune povestea în film a început să se formeze mai serios în capul meu în primii ani de facultate. Apoi, în 2016 eram cu Luana, soția mea, în Los Angeles și căutam o metodă să ne întoarcem acasă dar să avem ceva de făcut dacă ne întoarcem acasă.
Îmi era foarte dor de țară și voiam acasă și ea a zis că „Băi, Capra cu trei iezi e o idee bună, hai să încercăm să o facem, și ușor-ușor am dat drumul la proiectul ăsta care, pe măsură ce lucram el, creștea și creștea și creștea și ne dădea mai mult de muncă și mai multe probleme și 6 ani mai târziu uită-ne aici.
Maia Morgenstern și actorii din „Capra cu trei iezi”
În rolul principal o avem pe Maia Morgenstern, un nume pe care îl recunosc toți românii și nu numai. Cum ai convins-o să joace în film ținând cont că e și debutul tău ca regizor?
Practic, doamna Maia Morgenstern era pilonul de rezistență al întregului proiect. Prima mișcare pe care am făcut-o în direcția asta a fost să-i scriem doamnei Morgenstern. Dânsa mi-a fost profesoară de actorie în facultate, deci ne cunoșteam.
I-am compus un mesaj, i-am propus rolul, a acceptat fără să ezite și de acolo s-a construit totul, de acolo a început totul să se clădească, dar ăsta a fost primul, primul, primul pas. De ce a acceptat? Pentru că o cunosc de din 2010 pe doamna Morgenstern și mereu a fost de partea artistului debutant, de partea artistului care încearcă să facă ceva.
Și mereu s-a băgat în proiecte, proiecte care-s muncite și proiecte de artiști tineri care nu au mare lucru în spatele lor, să-i ajute, și probabil pentru proiect, pentru noi, pentru munca noastră.
Marius Bodochi care joacă lupului, sau a „cumătrului”, cum este denumit în film, oferă și el o intepretare absolut impresionantă deși este cu siguranță mult mai cunoscut pentru rolurile sale din teatru decât film. Povestește-ne puțin cum a fost și colaborarea cu el.
Trecerea de la teatru la film pentru domnul Bodochi i-a fost cel puțin naturală. Eu nu-l cunoșteam pe domnul Bodochi. Fiind de la teatru am avut ocazia să mă să mă lovesc de foarte mulți mari actori prin teatru. Cu domnul Bodochi nu avusesem niciun fel de interacțiune înainte.
Inițial îl aveam pe domnul Constantin Tache Florescu în rolul lupului pe care l-am pierdut din cauză că am avut un decalaj în program. Doamna Maia Morgenstern a fost prinsă într-o furtună în Italia, am mutat programul de filmare cu două săptămâni mai sus. Domnul Constantin Tache Florescu avem niște obligații contractuale cu alt spectacol și l-am pierdut.
Așa că am făcut rost de numărul de telefon și l-am sunat pe domnul Bodochi, i-am povestit ce facem și i-am propus rolul și a acceptat. Este extraordinar ca actor și este și mai mult ca om. Indiferent de cât de greu era pe platou, dacă ne ploua, dacă era nămol, dacă erau ore multe, dacă era frig, dacă era oboseală, domnul Marius Bodochi era pilonul de rezistență pentru toată lumea.
Doamna Maia Morgenstern îl poreclește „anti-depre”. Este foarte ușor să lucrăm cu el, este o deosebită plăcere din toate punctele de vedere, și artistic și logistic.
„Capra cu trei iezi” va fi lansat la TIFF 2022 după ce a fost filmat în România
Ai lucrat la „Capra cu trei iezi” și cu 3 actori copii și mereu am fost curios cum e să lucrezi cu aceștia, e mai ușor, mai dificil, vine cu provocări specifice sau depinde, ca în multe alte situații, de la caz la caz?
Foarte multă experiență în a lucra cu copiii nu am nici eu. Inițial, înainte de scurtmetrajul care a fost filmat în 2017, nu mai lucrasem cu copii. Mi-a fost mai frică să lucrez cu copiii decât gândul că va trebui să lucrez cu doamna Maia Morgenstern și cu domnul Bodochi și că, fiind debutant, va trebui să le dau indicații și a fost destul de înspăimântătoare ideea.
Dar să lucrez cu copiii mă speria mai mult decât orice. Până când am început să repet cu ei. Am observat că, cu cât sunt mai tineri, cu cât sunt mai copii, cu atât sunt mai liberi, mai ușor de de modelat, ei se joacă pe bune. Cu cât sunt mai mari, cei de 14-15 ani încep să fie puțin mai conștienți, mai se urcă în cap toată toată povestea și sunt un pic mai rigizi.
Dar copiii mici sunt cei mai buni actori. Acești copii pe care i-am ales eu pentru rolul iezilor erau din sat, nici măcar nu erau actori. Am avut parte de câteva repetiții, fiind acolo și avându-i pe platou, și a ajutat foarte, foarte mult să îi inaugurez în ale actoriei și de acolo totul a curs, totul a mers ca uns pentru mine, mie mi-a plăcut foarte tare ce au făcut.
Pe lângă interpretarea actorilor mi s-au părut superbe imaginea și coloana sonoră a filmului. Unde ați filmat și ce ne poți spune despre soundtrack?
Am filmat între Târgoviște și Câmpulung într-un sat numit Malu cu Flori. Platoul l-am construit de la 0, am găsit un câmp cu iarbă și atât. Mi-a plăcut locația și de acolo am construit totul cu ajutorul cu ajutorul primăriei care ne-a pus la dispoziție o clădire pe care am putut să o reciclăm și cu mânuța noastră am luat lemnele și le-am mutat dintr-un loc într-altul și am construit platoul de filmare.
Nici nu am avut timp să caut dar nu mă încânta foarte tare ideea să filmez într-un loc populat cu eventuale cabluri, stâlpi și alte chestii moderne care puteau să ne scape din vedere și să ne creeze probleme. Așa că am creat totul de la zero.
Imaginea și sunetul, acolo e o muncă colectivă. Lulu de Hillerin, care din punctul meu de vedere este senzațional, a fost DOP-ul nostru. El a venit cu luminile, el a creat atmosfera, am lucrat împreună cu el, apoi Răzvan Dimitriu la grading și la colorizare, la ultimele retușuri a fost Octavian Ureche la VFX (n.r. efecte vizuale). Toate astea au creat imaginea despre care vorbim acum.
La sound, sound design și soundtrack am lucrat cu Sebastian Jemie de la Raza Studio, el a fost cu noi și la scurtmetraj. Ceilalți pe care i-am enumerat mai sus au lucrat doar la lungmetraj. Cu Sebi mai lucrasem și mă înțeleg foarte, foarte bine cu el și ca om și ca artist.
Am folosit niște piese deja cunoscute, consacrate, n-a făcut integral muzica dar de data asta a picat pe umerii lui Sebi muzica originală. Am folosit ceva muzică de la Sofia Vicoveanca, o artistă numită Maria Casandra Hăuș, o voce extraordinară, și în rest Sebi.
Influențele din filmul lui Victor Canache
Unele secvențe din film m-au dus cu gândul la Lars von Trier și al său „Antichrist”, eram curios ce regizori consideri că te-au influențat, care îți plac în mod special?
M-ai nimerit bine cu „Anticristul”, mi-aduc aminte că era o scenă, mergea Williem Dafoe printr-o pădure și era totul mai „hazy” și mai slowed down. Nu-mi aduc aminte ce anume a influențat secvența aia din filmul nostru dar știu clar că mi-am tras și de acolo inspirație. Numai că a fost acum ani de zile, probabil pentru scurtmetraj.
Marea inspirație pentru film mi-am luat-o de la Robert Eggers care a făcut The Witch și The Lighthouse și acum The Northman pe care încă nu l-am văzut. Atmosfera, energia de la Robert Eggers mi-am luat-o în mare parte. Nu pot spune că sunt neapărat fan Robert Eggers dar îmi place foarte tare ce face, poate într-o bună zi o să ajung și acolo să fiu fan, momentan e și el la început.
În schimb sunt foarte mare fan M. Night Shyamalan care m-a influențat în egală măsură cu Roberg Eggers, în special cu filmul The Village și, mai departe, dincolo de ei doi care au avut mare influență, probabil toate filmele pe care le-am văzut m-au influențat puțin.
Sunt, și aici probabil o să îmi bag bețe în roate față de mulți oameni pentru că nu e cel mai apreciat regizor, nu înțeleg de ce. Dar, fiind de generație mai veche, îmi place foarte, foarte tare și o să-mi placă probabil mereu Steven Spielberg și mai departe de Spielberg, Zeffirelli.
În rest, toți regizorii care sunt în vogă acum, în timp ce scriam la scenariu îmi trăgeam câte o ideiuță, câte câte un mic artificiu, câte un detaliu din fiecare, din fiecare film care mi-a plăcut în viața mea.
Vom vedea „Capra cu trei iezi” și în streaming?
E probabil o întrebare prematură ținând cont că filmul abia urmează să fie lansat oficial la TIFF dar ai în plan să ajungă și pe o platformă de streaming în cele din urmă, dată fiind polemica din ultimii ani în lumea cinematografiei vizavi de streaming?
Eu nu am o problemă cu VOD (n.r. video-on-demand), numai că nu e neapărat zona în care aș fi eu bun de dat răspunsuri când vine vorba de distribuitul filmului, când, cum, unde. După TIFF intenționăm să facem tot posibilul să trecem prin cinematografe și apoi undeva, o formă de VOD, Netflix, Hulu, Disney+.
E într-adevăr foarte devreme pentru că filmul abia își începe ciclul vieții. Dincolo de TIFF încă nu știm ce se va întâmpla, dar vom face tot posibilul ca filmul să ajungă în cât mai multe locuri.
După cum ziceam și mai devreme, „Capra cu trei iezi” e debutul tău regizoral dar tu ești la origini actor. Te-a convins „Capra cu trei iezi” să rămâi la regie sau intenționezi să mergi în paralel cu cele două și ai cumva un nou proiect în vizor deja?
Da, nici nu știu cum să încep. Într-adevăr, cu Capra cu 3 iezi încă nu am terminat lupta. Preproducție, producție, postproducție, am avut parte de toate chestiile astea la scurtmetraj, am știut la ce să ne așteptăm când am ajuns la lungmetraj. Încă n-am trecut trecut prin experiența asta a distribuitului unui film, nu știm ce înseamnă, nu știm câtă muncă e.
Eu sper să-mi permit să merg mai departe. Deja mă abțin de ceva vreme, să nu pierd prea multă vreme gândindu-mă sau lucrând la următorul proiect pentru că trebuie dus la bun sfârșit ăsta la care lucrăm acum. Sunt actor, sunt și cascador, îmi plac toate.
Dintre dintre toate experiențele pe care le-am avut până acum, cred că regia îmi place cel mai mult. Dar asta nu înseamnă că vreau să fiu doar regizor sau doar actor sau doar cascador, depinde întotdeauna de proiect, de timpul pe care-l am în perioada respectivă. Mi-ar plăcea să fac câte un pic din toate câtă vreme mai pot să fiu cascador.
Mi-ar plăcea să mai pe cineva lângă mine să spună că vrea să mă arunce de pe un etaj de pe un bloc și să-mi dea foc. E joacă pentru mine. Aș face-o cu mare drag.
Actoria de teatru e o problemă pentru că acolo trebuie să fii prezent la repetiții. Îți ocupă foarte mult timp regia, scrisul unui scenariu, desenatul unui istoric, toate chestiile astea până acuma mi-au picat mie pe cap. Nu știu dacă va fi cazul și în viitor dar când lucrezi la un proiect și trebuie să acoperi toate departamentele astea e full-time job, îți ia absolut tot timpul din lume, tot, n-ai vreme de nimic altceva, abia dacă poți să mai să mai filmezi o reclamă ca actor.
Aia da, dar să iei un rol de teatru și să fii la repetiții și să fie nevoie să pleci prin țară cu proiectul... Însă depinde de proiect întotdeauna. Dacă îmi place foarte tare proiectul și nu merge mâna la scris un nou scenariu pentru un potențial viitor proiect în care să fiu iar regizorul, da,
Dar trag și vreau să fac mai multă muncă în regie, îmi place foarte tare să regizez.
Victor Canache alături de Maia Morgenstern și Marius Bodochi
10
16
