Paștele, cea mai mare sărbătoare a lumii creștine, săptămâna care îl precede, dar și Paștele original sărbătorit de evrei, au fost de-a lungul deceniilor subiectul unora dintre filmele cu cele mai mari bugete de la Hollywood.

William Dafoe in „The Last Temptation of Christ”Foto: Everett/ Profimedia Images

De la interpretarea ce pare suprapământească a lui Robert Powell în Iisus din Nazaret al lui Franco Zeffirelli, la un Iisus grav în interpretarea lui Max von Sydov sau controversatul Iisus din Ultima ispită a lui Hristos regizat de Martin Scorsese, avem numeroase filme extraordinare la care să ne uităm de Paște.

Uite câteva dintre cele mai emblematice din istoria cinematografiei care merită oricând revăzute, alături de două ceva mai noi, pe care s-ar putea să le fi ratat:

The Ten Commandments (1956)

Să începem probabil cu cel mai emblematic film al genului: cu ani înainte ca Charlton Heston să devină mai degrabă cunoscut datorită activismului său politic, actorul american a fost fără îndoială cel mai mare nume de la Hollywood și rolul său principal ca Moise din filmul lui Cecil B. DeMille din 1956, Cele zece porunci, este considerat de mulți ca fiind apogeul carierei sale.

Cu o lungime de 220 de minute, pelicula lansată în urmă cu mai bine de jumătate de secol a consacrat majoritatea poveștilor vizuale pe care le asociem acum cu povestea Exodului, de la urgii la despărțirea Mării Roșii sau coborârea lui Moise de pe Muntele Sinai.

The Ten Commandments a creat termenul de „epopee biblică” și totul despre el este impresionant, de la faptul că a fost filmat pe locații din Peninsula Sinai până la efectele speciale uimitoare pentru 1956 care se țin cât se poate de bine și 66 de ani mai târziu.

The Greatest Story Ever Told (1965)

Poreclit de unii drept „cea mai lungă poveste spusă vreodată” din cauza lungimii de 4 ore și 20 de minute, filmul care i-a avut printre regizori și pe românul Jean Negulesco este un alt exemplu clasic de epopee biblică old-school înțesată de vedete. Faptul că a avut 3 regizori este destul de sugestiv pentru amploarea filmărilor.

Deși probabil unul dintre cei mai emblematici actori străini (și nu numai) din istoria Hollywood-ului, interpretarea oferită de Max von Sydow nu i-a convins însă pe unii critici care au considerat că ritmul lent și tonurile grave în care vorbește au dus la un Iisus care este puțin deconectat de latura sa umană.

Restul distribuției are însă mai multă scânteie, după cum te-ai aștepta de la un film cu nume precum Charlton Heston (aici îl joacă pe Ioan Botezătorul), Sidney Poitier și John Wayne. În pofida criticilor, Cea mai măreață poveste spusă vreodată rămâne însă un titlu obligatoriu în cinemateca iubitorilor de pelicule de cursă lungă.

Jesus of Nazareth (1977)

Actorul britanic Robert Powell a fost recomandat pentru rol pe baza acelor ochi penetranți care au fost scoși în evidență cu o combinație de contur alb și albastru închis. Regizorul Franco Zeffirelli a vrut o privire mistică, așa că Powell a urmat tendința de a nu clipi prea mult, stabilită de Max von Sydow.

Powell a fost atât de convingător în rol încât se spune că membrii echipei de filmare s-ar fi abținut din a înjura când acesta trecea pe lângă ei în pauzele de ceai.

Cu un scenariu scris de autorul britanic Anthony Burgess (cunoscut pentru romanul său distopic Portocala Mecanică) și o distribuție ce a inclus unii dintre cei mai emblematici actori ai vremii (Anne Bancroft, Laurence Olivier, James Earl Jones, Peter Ustinov... ați înțeles ideea), Iisus din Nazaret spune povestea mântuirii sub forma unei miniserii de 6 ore.

The Last Temptation of Christ (1988)

„Ce s-ar fi întâmplat dacă Iisus ar fi cedat slăbiciunilor laturii sale umane?” este premisa de bază a romanului Ultima ispită a lui Hristos publicat de scriitorul grec Nikos Kazantzakis în 1955 și adaptat pentru marele ecran de catolicul Martin Scorsese.

În ciuda unui disclaimer de „asta nu este real” atent plasat la începutul filmului, infamia sa a dus la atacuri asupra unor cinematografe în timp ce multe altele au refuzat să-l arate, boicot urmat și de mai multe lanțuri importante de magazine ce comercializau casete video.

Înfățișarea lui Iisus ispitit de gândul căsătoriei a fost de neiertat pentru mulți deși interesant este că nu atracția sexuală este în centrul poveștii lui Kazantzakis, ci plăcerile simple ale vieții de familie, o tentație mai insidioasă.

Cine nu ar prefera să se joace cu copiii săi decât să se lupte cu natura propriei divinități, cu sistemul politic și să fie sacrificat pentru mântuirea omenirii? Iar emblematicul William Dafoe oferă o interpretare cu totul convingătoare a unui om torturat de convingerea că Dumnezeu are pentru el o sarcină pe care nu și-o dorește.

The Passion of Christ(2004)

Filme diferite pun accentul pe aspecte diferite ale vieții lui Iisus iar controversatul lungmetraj regizat și finanțat de Mel Gibson s-a concentrat pe suferința lui fizică. Există și momente mai lejere împrăștiate de-a lungul filmului dar în cea mai mare parte a duratei sale de 127 de minute îl vedem pe actorul Jim Caviezel îndurând supliciile pe care le-a îndurat Iisus înainte de a fi răstignit.

La acea vreme Mel Gibson era privit mai degrabă ca un actor de filme de acțiune (decât un antisemit la Hollywood) iar cinicii au ridiculizat ideea ca el să facă un film biografic al lui Iisus în aramaica originală, latină și ebraică. Cine ar fi vrut să se uite la așa ceva?

Ei bine, se pare că mulți oameni. În pofida controverselor aprinse pe care le-a generat și a faptului că a fost eviscerat de criticii de film, Patimile lui Hristos rămâne filmul biblic cu cele mai mari încasări din istorie, dacă facem abstracție de inflație.

Poate mai puțin cunoscut, Caviezel a confirmat că va reveni în rolul lui Iisus pentru un film sequel, Mel Gibson sugerând că Învierea va explora ce a făcut acesta în timp ce era mort, prezentând „un alt tărâm”. Deși anunțat în urmă cu 4 ani, informațiile despre proiect rămân deocamdată foarte puține.

Son of God (2014)

Trecând la timpuri ceva mai recente și titluri mai puțin consacrate, Fiul lui Dumnezeu este o adaptare a miniseriei de zece episoade The Bible care a fost difuzată în 2013 de History Channel. Mult mai bine primit de către spectatori decât de critici, am inclus Son of God pe listă deși erau alte filme mai bune datorită interpretării actorului portughez Diogo Mordago.

Dintre toate filmele menționate până acum, acesta este cel care care surprinde cel mai bine iubirea copleșitoare a lui Iisus Hristos. Majoritatea filmelor creștine au de regulă tendința să-l înfățișeze pe acesta ca pe o figură tăcută, de nepătruns.

Nu și Morgado, interpretarea sa radiază cu toată bucuria și afecțiunea unui păstor care își salvează turma pierdută, actorul portughez reușind să-l facă pe Iisus să pară cu picioarele pe pământ și abordabil de către oricine.

Risen (2016)

Tradus drept Misterul înălțării de cinematografele din România, filmul regizat de Kevin Reynolds are un concept ademenitor, văzând răstignirea și urmările ei prin ochii unui soldat roman. Clavius ​​(Joseph Fiennes) are ordine stricte de la Ponțiu Pilat să se asigure că trupul Nazarineanului este păzit, astfel încât nimeni să nu-l poată fura și să pretindă că a înviat.

După cum v-ați aștepta, lucrurile nu decurg conform planului. Risen prezintă o perspectivă fascinantă asupra realității vieții și morții în anul 33 d.Hr. și oferă câteva momente de thriller în timp ce Clavius ​​vânează discipolii lui Iisus și trupul dispărut.

În mod ironic, cea mai bună calitate a lui Iisus în interpretarea actorului neozeelandez Chris Curtis are totul de-a face cu cât de puțin este văzut. Acesta ne prezintă un Iisus misterios și îndepărtat după Înviere. Într-un moment stă printre discipoli, în următorul se face nevăzut. Scriptura este plină de astfel de exemple dar puține filme au explorat această latură a vieții lui Hristos în detaliu.

Surse: Food&Wine, Den of Geek, Crosswalk.