2022 nu poate fi numit „momentul” pentru thrillere psihologice având în centru femei, cum era spre sfârșitul anilor 2010. Gillian Flynn, probabil cea mai bună autoare în acest gen, și-a publicat prima carte în 2006 și au urmat multe noi apariții. Iar modul în care Netflix popularizează un format și apoi se amuză pe socoteala lui ne-a devenit deja familiar, scrie Inverse.
La mai puțin de un an de când a lansat „The Woman in the Window / Femeia de la fereastră” cu Amy Adams în rolul principal, după un roman din 2018 de Dan Mallory (un mincinos patologic a cărui abilitate de a înșela este probabil mai interesantă decât orice ar putea el scrie, după cum îl descrie The New Yorker), Netflix a venit cu „The Woman in the House Across the Street from the Girl in the Window / Femeia din casa de vizavi de fata de la fereastră”.
Deși cu comic inegal și neavând profunzimea lui „American Vandal / Vandal american”, „The Woman in the House...” este un cadru propice pentru satire cu performanțe narative capabile să pară a fi realitate: motive muzicale memorabile, mame afurisite în minivanuri, bărbați englezi atrăgători cu secrete întunecate, case impecabile cu bucătării cu blaturi de granit creează intenționat un univers desprins din clișee.
Există un mister cu adevărat fascinant în serial, care te va încuraja să treci fără pauză de la un episod la altul. Vei rămâne cu gura căscată de câteva ori.
Kristen Bell este o actriță de prima mână care a oscilat mereu între registrul comic șocant și cel mortal de serios. Aici o joacă pe Anna, o artistă divorțată ale cărei zile sunt alimentate de vin roșu. Încă suferind după moartea fetiței ei (va fi probabil singura dată când veți râde la uciderea unei fetițe), Anna se trezește absorbită în viața lui Neil (Tom Riley), văduv și tată al Emmei (Samsara Yett), 9 ani, care tocmai s-au mutat vizavi.
Anna este previzibil atrasă de Neil, dar dă de obstacolul Lisa Maines (Shelley Hennig), prietena acestuia. Iar când Anna devine martoră la o crimă, un trecut tenebros începe să iasă la iveală.
„The Woman in the House...” este un thriller curat estetic, care te lovește cu un comic neașteptat, de la titluri idioate de carte până la scriere intenționat stupidă a monologurilor interne ale Annei: „Dacă nu riști nimic, riști totul. Iar cel mai mare risc este să nu riști nimic. Și dacă nu riști nimic, ceea ce faci cu adevărat este să riști să nu ajungi până la capăt cu ceva. Și dacă nu ajungi până la capăt cu ceva, riști totul.
„Performanța lui „The Woman in the House...” este hotărârea de a părea un serial cu un mister real și captivant doar pentru a te plezni cu ceva absurd când te aștepți mai puțin. Momentele comice sunt șocant de amuzante, dar neregulate. Ironic, Bell devine unul din cele mai ciudate puncte slabe ale serialului – abilitatea ei de a accentua genul de thriller tinde să dăuneze satirei.
A fost „The Woman in the House...” gândit de la început ca o parodie? Sau a fost cârmit proiectul inițial în ceva umoristic? Finalul face evidente intențiile comice, dar până atunci pot fi puse sub semnul îndoielii.
