„Punct de cotitură 1989” revine la Institutul Francez sub semnul umorului fin, marți 4 iunie. Sala Elvire Popesco va găzdui, la ora 19.00, proiecția filmului Amintiri din Epoca de Aur 1: Tovarăși, frumoasă-i viața! (2009), aceasta fiind urmată, începând cu ora 20.30, de o dezbatere cu acces liber despre „Umorul si legendele urbane – arme de supraviețuire în perioada comunismului”. Filmul este subtitrat în limba engleză, iar discuțiile se vor desfășura în limba română, cu posibilitatea de traducere simultană în limba engleză.

Punct de cotitură 1989Foto: Institutul Francez din Bucuresti

Vor vorbi Cristian Mungiu, producătorul și scenaristul filmului, Lidia Bodea, director general Humanitas, Andrei Ujică, scriitor și regizor, Viorel Ilișoi, ziarist și scriitor, și Radu Paraschivescu, scriitor, traducător și jurnalist sportiv, într-un dialog moderat de Mihaela Dedeoglu, realizatoarea emisiunii Zebra, RFI România.

Rezistența prin umor, umorul ca mijloc de existență – o realitate a României înainte și după 1989? Care a fost parcursul acestui umor negru identificat adesea cu o oază de libertate într-un regim politic opresiv? Fenomen cultural și social, bancurile de dinainte de 1989 implică un umor cu profunde ramificații pentru devenirea societății române. Odată cu evidențierea utopiilor unui regim politic care își sufoca cetățenii, s-a cristalizat tot mai pregnant umorul de tip antidot, precursor al noțiunii de viral asimilate astăzi rețelelor de socializare. Formă de comunicare deseori criptată, bancurile vehiculate înainte de 1989 au devenit parte a unui folclor urban care se regăsește în actualul țesut social. La treizeci de ani de la prăbușirea regimului comunist, legendele urbane păstrează un farmec aparte nu doar pentru caracterul hilar, ci și prin valoarea documentară, conturându-se ca barometru cultural și material de studiu sociologic. În tradiția „hazului de caz” autohton, tranziția post-comunistă subliniază perpetuarea umorului ca element de comunicare, potențând speranța și reflectând consolarea deopotrivă. Astăzi, recursul la umor este o constantă în peisajul românesc, autoderiziunea și ironia dulce-amară juxtapunându-se unei realități jalonate de discrepanțe și interogări.

Inclusă în secțiunea Un certain regard la Festivalul de la Cannes, pelicula propusă de Institutul Francez într-un proiect dedicat promovării dezbaterilor de idei aduce în atenția publicului un subiect necesar studiului și înțelegerii regimului comunist: umorul. Filmul este compus din patru secvențe de scurt metraj, fiecare aparținând unui alt regizor (Ioana Uricaru, Hanno Hoeffer, Răzvan Mărculescu, Constantin Popescu, producător fiind Cristian Mungiu). Titlurile evocă situații care frapează prin aerul pe cât de burlesc, pe atât de real: Legenda activistului în inspecție, Legenda fotografului de partid, Legenda politrucului zelos, Legenda milițianului lacom. Frescă tragi-comică a unei perioade în care demnitatea umană a fost greu încercată de un sistem politic ce a generat corupție la scară largă prin impostură, filmul este un compendiu de legende urbane, pornind de la bancuri cu alură de snoave, al căror tâlc îndemna la îndurare, reprezentând totodată vectori de identitate și elemente de coeziune socială. Mai mult decât radiografierea unor situații care pot stârni nostalgie, accese de râs sau stupoare în fața absurdului și a iraționalului, legendele de sorginte caragialească pun în lumină tipologii umane a căror actualitate invită la reflecție, folosind ca instrument al decriptării umorul frenetic, cu valențe terapeutice.

Proiectul „Punct de cotitură 1989” se înscrie în programul Fonds d’Alembert și se desfășoară până pe 24 iunie la filialele Institutului francez din București, Cluj, Timișoara și Iași. Programarea urmărește două axe principale, anume sfârșitul democrațiilor populare și raportul României cu Europa în contextul noilor provocări socio-culturale. Fonds d’Alembert este un program inițiat de Institutul francez din Paris, în calitate de operator cultural al Ministerului Europei și al Afacerilor Externe francez și are ca misiune promovarea culturii dezbaterilor prin abordări transdisciplinare, reunind participanți din orizonturi diferite, precum intelectuali, artiști, cercetători, profesioniști din discipline diverse și adresându-se publicului larg.