Vineri, 3 februarie, de la ora 19, Sala Eforie (Jean Georgescu) a Cinematecii Române din Bucureşti (Str. Eforie nr. 2) găzduieşte cea de-a 14-a ediţie a Cineclubului FILM, în cadrul căreia va fi proiectat, de pe peliculă (35mm), un alt titlu de referinţă al istoriei filmului românesc, SECVENŢE (1982) de Alexandru Tatos. Cu acest prilej, la Cinemateca Eforie se lansează două noi cărţi ale criticului şi istoricului de film Ioan-Pavel Azap, precum şi cel mai recent număr (4/2016) al revistei FILM. Printre invitaţii serii se numără criticii Dana Duma (redactor şef al revistei FILM), Ioan-Pavel Azap (autorul celor două volume lansate), Călin Căliman, Călin Stănculescu şi Titus Vîjeu, precum şi directorul de imagine şi profesorul Florin Mihăilescu.

Secvente, regia Alexandru TatosFoto: Cinemateca Romana

Cineclubul FILM este o serie de evenimente (proiecții speciale cu filme românești remarcabile, prezentate în copii noi sau restaurate şi însoțite de discuții cu invitați) organizată de Arhiva Naţională de Filme – Cinemateca Română în colaborare cu revista FILM, publicație trimestrială a Uniunii Cineaștilor din România (UCIN). Tariful unic de acces la aceste evenimente este de 3 lei.

Cineclubul FILM a început în luna ianuarie 2015, iar în primele 13 întâlniri de la Cinematecă au fost prezentate filmele O LACRIMĂ DE FATĂ (Iosif Demian, 1980), S-A FURAT O BOMBĂ (Ion Popescu Gopo, 1962), MERE ROŞII (Alexandru Tatos, 1976), MOROMEŢII (Stere Gulea, 1987), RECONSTITUIREA (Lucian Pintilie, 1970), DIRECTORUL NOSTRU (Jean Georgescu, 1955), DOMNIŞOARA AURICA (Şerban Marinescu, 1886), IACOB (Mircea Daneliuc, 1988), NUNTA DE PIATRĂ (Mircea Veroiu şi Dan Piţa, 1971), TRECĂTOARELE IUBIRI (Malvina Urşianu, 1974), ANOTIMPURI (Savel Stiopul, 1964), SĂ MORI RĂNIT DIN DRAGOSTE DE VIAŢĂ (Mircea Veroiu, 1984) şi LA CAPĂTUL LINIEI (1984) de Dinu Tănase.

Printre invitații de până acum ai Cineclubului FILM s-au numărat: regizorul şi scenaristul Stere Gulea, regizorul Dinu Tănase, directorii de imagine Vivi Drăgan Vasile, Florin Mihăilescu şi Doru Mitran, monteurul Mircea Ciocâltei, actorii Dorel Vişan şi Dan Condurache, criticii Ioan-Pavel Azap, Călin Căliman, Dana Duma, Marilena Ilieşiu, Magda Mihăilescu, Cristian Tudor Popescu, Călin Stănculescu şi Titus Vîjeu.

Ioan-Pavel Azap: Cine-verite

Ioan-Pavel Azap: Cine-verite

Foto: Coperta carte

Evenimentul editorial gazduit de Cinemateca Eforie cuprinde două noi cărţi ale criticului şi istoricului de film Ioan-Pavel Azap:

Ioan-Pavel Azap – „Ciné-verité” (Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2016)

Interviuri cu 22 de regizori români de film, realizate între 1993-2014: Gabriel Achim, Andrei Blaier, Elisabeta Bostan, Nae Caranfil, Paul Călinescu, Ioan Cărmăzan, Nicolae Corjos, Laurenţiu Damian, Cecilia Felméri, Radu Gabrea, Tudor Giurgiu, Stere Gulea, Napoleon Helmis (Nap Toader), Róbert Lacatos, Nicolae Mărgineanu, Radu Mihăileanu, Dan Piţa, Horea Popescu, Geo Saizescu, Marius Şopterean, Malvina Urşianu şi Mircea Veroiu.

Ioan-Pavel Azap: Secvente cu Alexandru Tatos

Ioan-Pavel Azap: Secvente cu Alexandru Tatos

Foto: Coperta carte

Ioan-Pavel Azap – „Secvenţe cu Alexandru Tatos” (Editura Noi Media Print, Bucureşti, 2016)

„Neavând vocaţia dizidenţei, ci doar pe cea a artei, Alexandru Tatos nu a fost un protestatar – dar un revoltat, da –, nici un curajos conjunctural, de salon, în filmele sale nu există «şopârle», ci viaţă autentică, necosmetizată, dar nici împinsă în, sau la limita deriziunii ori a sordidului. Cerbicia funciară, dorinţa ieşită din comun de a face film au făcut ca, la doar cincizeci şi doi de ani, din care numai 15 dedicaţi filmului, regizorul să lase în urmă o operă de excepţie, nouă filme care, majoritatea, abia acum, după decenii de la premieră şi de la moartea autorului lor, şi după depăşirea contextului social-politic în care au fost realizate, îşi dezvăluie adevărata valoare, perenitatea, clasicizându-se, în sensul propriu al termenului, pe cât poate permite arta filmului acest fapt. Alexandru Tatos este, credem, regizorul cel mai împlinit al cinematografiei române din perioada comunistă.” (Ioan-Pavel Azap)

Filmul SECVENȚE (România, 1982) a carui scenari şi regie sunt semnate de Alexandru Tatos (Premiul pentru regie, ex-aequo – ACIN 1982) este un colaj a trei episoade din viaţa unei echipe de filmare, surprinsă în diverse ipostaze: filmând de Revelion, mergând în prospecţie la un şantier şi lucrând într-un platou. Autoportret al regizorului Alexandru Tatos, SECVENŢE este o meditaţie despre relaţia dintre cinema şi viaţă şi despre nevoia de realism în filmul românesc.

Imaginea: Florin Mihăilescu

Sunetul: Marius Canini, Horea Murgu

Montajul: Iulia Vincenz

Decorurile: Andrei Both, Nicolae Şchiopu

Costumele: Svetlana Mihăilescu, Andreea Hasnaş

Cu: Geo Barton, Ion Vâlcu, Emilia Dobrin-Besoiu, Mircea Diaconu, Constantin Drăgănescu, Dragoş Pâslaru, Ioana Manolescu, George Paul Avram, Luminiţa Gheorghiu, Alexandru Tatos, Florin Mihăilescu, Horea Murgu