Este evident ca Bryan Singer a avut planuri marete cu ultimul capitol din trilogia X-Men: Anii Tineretii. Din pacate, noilor aventuri ale echipei conduse de profesorul Xavier le lipseste profunzimea din X-Men: Days of Future Past, prezentandu-se in fata spectatorilor cu eternele clisee nelipsite din unele filme cu supereroi.

X-Men: ApocalypseFoto: CineMagia

“Everything they've built will fall! And from the ashes of their world, we'll build a better one!” (Apocalypse)

O vorba din batrani spune ca la pomul laudat sa nu te duci cu sacul. Nici la X-Men: Apocalypse nu este indicat sa mergem cu speranta ca vom vedea ceva inedit. Bryan Singer a sperat ca va drege busuiocul dupa prima trilogie X-Men cu X-Men: Days of Future Past. Ne luase piuitul si ne lasese sa fierbem in suc propriu pana la intalnirea cu En Sabah Nur aka personajul negativ, the Big Bad aka ala de se tem oamenii si mutantii.

Fidel ideii, deceniul si filmul, actiunea se petrece in anii ’80. Profesorul X (James McAvoy) isi vede linistit de scoala unde ii dascaleste pe tinerii mutanti, Magneto (Michael Fassbender) s-a retras la casa sa in Polonia iar Mystique (Jennifer Lawrence) colinda lumea si salveaza tinere talente. Dupa o introducere in primele minute care aduce de zilele de glorie din serialul “Stargate” - si cu ocazia asta facem cunostinta cu Apocalypse (Oscar Isaac) -, Bryan Singer alege calea usoara de a spune povestea care a incantat fanii benzilor desenata. Imi voi permite sa va spun ca de cele mai multe ori, filmele cu supereroi se inspira dintr-o serie de benzi desenate, dar din motive care tin de buget, drepturi de autor si galceava intre studiouri, preiau elemente din aceste povesti si construiesc ceva cat de cat digerabil pe marele ecran – asta ca sa nu ne miram de ce in comics cineva moare sau o echipa rasare, iar in film este cu totul altceva.

Ca de fiecare data, pe langa distributia cu care ne familiarizasem in primele filme, apar fete noi sau mai bine zis, varianta tanara a personajelor din prima trilogie. Sophie Turner joaca rolul lui Jean Grey, Tye Sheridan este Scott Summers, Alexandra Shipp este Storm, Kodi Smit-McPhee este adorabil pe post de Nightcrawler – dintre “fetele tinere” el este cel care joaca cel mai bine.

Mentionam cu drag si spor despre spalarea pacatelor din X-Men: The Last Stand, Bryan Singer nu se lasa cu una cu doua si incearca si de aceasta data sa repare ce s-a stricat atunci, dar si in ceea ce-l priveste pe Wolverine – nu stim prea multe despre urmatorul film cu Logan, dar primele doua experiente n-au fost cine stie ce si la cat s-a schimbat firul evenimentelor, avem o cronologie la fel de confuza ca cea din “Terminator: Genisys” – are parte de un cameo – nu e spoiler din moment ce s-a dezvaluit de peste o saptamana pe toate site-urile de profil – care putea sa fie o scena de end-credit sau picata la montaj. Asa cum se procedeaza mai nou, francizele trebuie sa aiba un element care sa le lege iar noi primim, vrem nu vrem, un cameo cu Wolverine – si ca sa scap de-o grija, repet pentru a nu stiu cata oara: ramaneti pana cand se termina end credits ca sa vedeti o scena suplimentara, traditia Marvel trebuie respectata asa cum si prezenta lui Stan Lee in film nu trebuie ratata (daca clipiti il ratati).

Oscar Isaac si al sau Apocalypse se inscrie cu “succes” in lungul sir al personajelor negative de duzina, promovate cu mult tam-tam, cu dubii fata de aspectul fizic/CGI/machiaj si ce mai vreti voi – vezi glumele si asocierile cu villain-ul din “Power Rangers”- dar care nu reuseste sa fie carismatic si la final ramane un mare fas raportat la promovarea de care a avut parte.

Fassbender, McAvoy, Lawrence si Hoult, veteranii francizei fac ce stiu ei mai bine – Fassbender si McAvoy mai cu aplomb, Lawrence in continuare fastacindu-se atunci cand nu are un schimb de replici cu un actor talentat, dar sunt utilizati putin, devenind pe parcurs prezente sterse, iar gasca de actori tineri inca nu sunt suficient de familiarizati cu rolurile in care au fost distribuiti si din cauza aglomerarii de personaje, nu au cand sa-si gaseasca ritmul. Daca tot l-am mentionat pe Michael Fassbender, ma voi lega de ideea proasta a lui Bryan Singer de a repeta ce a functionat in X-Men: First Class, Fassbender are doua scene puternice, dar aproape identice cu cele din First Class ca mai apoi sa devina o prezenta de decor iar finalul sa-l aduca intr-o ipostaza demna de episoadele slabe din Agents of S.H.I.E.L.D.

Fanii lui Evan Peters si al sau Quicksilver vor avea parte de o noua scena in stilul celei din Pentagon/Days of Future Past – unora o sa li se para buna, mie mi s-a parut mai slaba decat cea din Pentagon. Macar ne vom aminti de formatia Eurythmics. Pe principiul daca doriti sa revedeti si sa apreciati faptul ca regizorul tine cont de toate firele narative, o sa-i revedeti pe Stryker si pe agenta CIA Moira Mactaggert. Expresia “putin dar bun” nu s-a regasit in vocabularul lui Singer cand s-a apucat de X-Men: Apocalypse dar nu-i bai. Poate o sa incerce sa-si ceara scuze intr-un alt film pentru gresilele comise. Se poarta fan-service-ul, Marvel si-a cerut scuze pentru cum au abordat personajul Mandarin in Iron Man 3. In loc sa ne asumam greselile si sa le reparam in filmul cu pricina mai scoatem o productie noua. Bani sa iasa.

Jean Grey spunea in film ca de cele mai multe ori, al treilea film dintr-o franciza este cel mai slab. Nu s-a inselat. “X-Men: Apocalypse” este cu mult sub nivelul First Class si Days of Future Past atat la capitolul scenariu cat si la constructia si dezvoltarea personajelor, urmarind de fapt un nou capitol – da, vom avea aventuri ale echpei X-Men in anii ’90 si Dumnezeu mai stie in cate variatiuni pe tema asta – si un box-office care sa nu dezamageasca studiourile. Pacat.

Ioana, cand ia o pauza si nu mai e workaholica, se uita la filme si seriale cat e ziua de lunga si scrie despre ele pe www.edgeandback.ro.

Citeste si Captain America: Civil War – Cel mai bun film cu supereroi?