Unii au facut noapte alba. Altii au dormit si au aflat dis-de-dimineata castigatorii editiei cu numarul 88 a premiilor Oscar. Chris Rock, gazda evenimentului a explicat cum sta treaba cu diversitatea si rasismul, iar Academia a facut ce stie cel mai bine: a incercat sa-si indrepte greselile din alti ani cu unele noi.
"We were too busy being raped and lynched to care about who won best cinematographer. When your grandmother's swinging from a tree it's really hard to care about best documentary foreign short" („Eram ocupati fiind violati si linsati ca sa ne mai pese de cine a castigat la cea mai buna regie artistica. Cand bunica se legana in streang de un copac era cam greu sa-ti pese despre cel bun scurtmetraj documentar strain”)" - Chris Rock
Ca in fiecare an, la premiile Oscar avem probleme. Nu e nominalizat cine trebuie, nu castiga cine merita, ba sunt prea putini actori de culoare nominalizati, ba actritele nu au roluri pe masura talentului comparativ cu actorii. Vorba lui Chris Rock, de ce nu se da premiul Oscar pentru cel mai actor, indiferent daca e barbat sau femeie? Doua cuvinte sunt pe buzele tuturor: politically correct. Ne e frica sa legam trei cuvinte. Daca jignim femeile? Daca jignim minoritatile sexuale? Daca si iar daca. In 2016, marea grija a comunitatii de la Hollywood a stat in faptul ca actorii de culoare nu au fost bagati in seama la nominalizari. Tind sa cred ca la anul problema va fi oarecum rezolvata cu remake-ul „The Birth of a Nation”. Will Smith nu a fost nominalizat pentru rolul din „Concussion”, Idris Elba a fost ignorat pentru „Beasts of no nation” iar Jada Pinkett Smith a anuntat ca va boicota ceremonia. Alta e problema.
Actorii de culoare nu primesc roluri pe masura talentului. Actorii de culoare sunt distribuiti in roluri „traditionale” – cum ar fi cel mai bun prieten al personajului principal. Nu exista oportuniti. Nu sunt scenarii. „Nu e un film cu potential la box-office”, „nu e un film in care noi (producatorii) credem”. Acolo unde sunt oportuniti n-ai de unde nominaliza actorii de culoare. In Statele Unite, actorii de culoare ies in evidenta atunci cand scenaristii isi aduc aminte de sclavie, de atrocitatile comise la adresa populatiei de culoare – in S.U.A. puteai sa mergi cu familia la picnic si sa vezi cum negrii erau linsati, batuti, mutilati, arsi de vii; cei prezenti isi faceau fotografii la locul crimei. Despre asta vorbim. Odata la doi-trei ani, americanii isi aduc aminte de paginile negre din istorie si produc ceva in genul „Amistad” sau „12 Years a Slave”. Daca exista oportunitati nu putem vorbi de roluri de valoare. Tot l-a mentionat Rock pe Kevin Hart, actor cu o prezenta constanta in filme mediocre. Daca tot vorbim despre schimbari, daca chemam politicieni pe scena poate e cazul ca actorilor de culoare sa li se scrie roluri bune. Fix despre asta e vorba.
Am putut merge linistiti la munca. Leo a primit Oscarul. Se anuntau iesiri in strada in cazul in care DiCaprio nu castiga. #JesuisLeo era la un pas se intample in online. Bine ca Daniel Day-Lewis n-a jucat in ceva anul trecut pentru ca sansele mult-iubitului actor erau mici. Am scapat de memes cu Leo plangand dupa Oscar. Acum avem memes cu Leo invingator. Legenda lui DiCaprio a fost construita de membrii Academiei. Ca de fiecare data s-a aplicat formula standard. Daca nu iti dam premiul cand meriti, ti-l vom da candva. Ca sa nu zici ca suntem naspa si te-am uitat. Ce sa mai zica raposatii Peter O’Toole si Alan Rickman? Al Pacino pana la „Scent of a woman” a strans din dinti. Pentru el nu s-au anuntat iesiri in strada cum nu s-au anuntat nici pentru Gary Oldman. Pana la anul ne-am calmat. Ursul, mama natura si Inarritu si-au facut datoria. Eddie Redmayne a primit anul trecut Oscarul, anul asta a trebuit sa se multumeasca cu nominalizarea, Michael Fassbender e tanar. Are timp sa castige. Bryan Cranston si Matt Damon au fost bagati in seama ca sa fie cinci actori cu totul. Daca tot se vorbeste despre schimbari, e cazul ca ele sa aiba loc in felul in care membrii Academiei aleg castigatorii. Sa fie date premiile atunci cand sunt meritate, nu atunci cand trebuie sa ne reparam greseala si sa dam statueta cat mai sunt actorii in viata.
Bineinteles ca au avut loc si momente WTF. Lady Gaga a pierdut in fata lui Sam Smith la categoria „Cel mai bun cantec”. Masina de PR, popularitatea francizei James Bond si faptul ca „Writings on the Wall” este o melodie comerciala fata de balada cu un mesaj puternic „Til it happens to you” a contat. Nu a contat calitatea, diferenta ca de la cer la pamant intre interpretarile life, iar discursul lui Joe Bidden despre abuzurile sexuale a fost sters cu un burete. Vorbim despre schimbari dar Academia nu scapa de tendinta de a „play safe”. Pana cand?
Foarte putini s-au asteptat la victoria lui Mark Rylance in fata lui Sylvester Stallone. E clar. Membrii Academiei au vrut sa arate ca nu se lasa sedusi de valul de nostalagie care a luat cu asalt Cetatea Filmului. Mai mult, Mad Max a castigat sase premii, ce-i drept la categoriile tehnice. George Miller poate sa mai astepte. Oricum pentru multi, el este adevaratul castigator, cel mai bun regizor. The same goes for Fury Road. „Ex Machina”a intrecut „Star Wars: The Force Awakens” si a luat caimacul la capitolul cele mai bune efecte speciale iar momentul de bun simt a venit cu Oscarul acordat lui Ennio Morricone pentru „The Hateful Eight”. Unii au fost surprinsi de victoria obtinuta de „Spotlight”, cel mai bun film al anului. Era evident ca va castiga. „The Revenant” a luat fix categoriile dupa care suspina.
Dupa tot tam-tamul iscat si anul asta, la premiile Oscar lucrurile raman neschimbata chit ca se urla din toti bojocii pentru intrarea in rand cu trendurile online si offline. Se face un pas inainte si imediat, doi inapoi. Se da un premiu pe merit si apoi trei pentru ca „asa trebuie acum”. Nu mai vedem calitate dar avem campanii de imagine si multi nemultumiti. Sustinem filme ca „Spotlight”. Ne bucuram ca libertatea de exprimare e sustinuta dar imediat uitam ce am vazut si ne intoarcem la buna traditia de a pune pumnul in gura celui care are o alta parere. Cu mandrie, cu tupeu si cu un citat „destept” pe Facebook.
S-a schimbat ceva la premiile Oscar in 2016? Nimic, dar nu mai e nevoie sa iesim in strada pentru DiCaprio.
Ioana, cand ia o pauza si nu mai e workaholica, se uita la filme si seriale cat e ziua de lunga si scrie despre ele pe
Citeste si Gods of Egypt (2016) – Si-am incalecat pe un sandworm si v-am spus povestea asa!
7
12
