Artistul plastic, Dan Perjovschi a discutat in cadrul unui interviu despre atentatele de la Charlie Hebdo, pictura murala din piata Sf. Gheorghe, biserica si sacrificiile facute in numele artei: "Eu nu sunt in estetica lui Charlie Hebdo, dar sunt cu ei. Sloganul meu era "Je suis Charlie et Ahmed". Ahmed era politistul musulman care a fost omorat. Nu e o metafora intersanta pana la urma? (...) Am sacrificat un anumit conformism care iti da stabilitate pentru o viata destul de haotica si care nu ne-a dat sansa sa avem o familie normala".
Despre Charlie Hebdo
Tot ce face Charlie Hebdo este de scandal. Pentru ca asta este misiunea lui pe Planeta, sa enerveze lumea. In momentul in care a fost asasinatul in ianuarie, ei mai fusesera atacati si totusi au decis sa mearga in continuare pe drumul pe care ei si l-au ales pentru ca in drumul ala cred. Ei cred ca puterea, oricare ar fi ea, trebuie atacata si criticata. Trebuie sa iti bati joc de putere in permanenta. Putere religioasa, politica, de care o fi ea. Lumea nu stie decat povestilea astea cu Mohammed sau cu Islamul, dar ei erau la fel de injuriosi cu presedintele Frantei.
De exemplu, eu ca si artist, nu e estetica mea Charlie Hebdo. Nici macar ca si conceptie nu e estetica mea, pentru ca eu nu sunt un troblemaker, nu vreau sa fac scandal. Dar ei au avut aceasta misiune care i-a impins la limita. Iar desenul ala cu copilul mort (caricatura cu copilul sirian naufragiat pe plaja - n.red.) a fost inteles total gresit. Nu era o critica la valul migrator, era o critica la ideea asta... Si noua ni s-a intamplat, in Romania sau in toate tarile astea de rahat, in care visezi la un Occident bogat si pana ajungi la el, Occidentul ala s-a schimbat. Noi extragem din tot ce vedem in lumea asta numai ce ne convine. Si vrei sa te duci la alea care iti convin, dar nu sunt numai alea. Caricatura lui Charlie Hebo se referea la faptul ca a murit copilul, dar daca nu ar fi murit intra in tipul ala de civilizatie care e la fel de neiertator fata de copil ca si marea Mediterana.
Despre pictura murala din Piata Sf. Gherorghe din Bucuresti
E o poveste tipic romaneasca, foarte complexa. S-a instalat o oaresce panica acolo, dar nu din partea locuitorilor, lor le-a placut. Se pare ca cineva de la biserica de acolo s-a enervat, a dat un telefon la Primarie si a inceput un cerc din asta de nebuni. In opinia mea, peretele gol era un grafitti mult mai radical decat ala care era pictat. Faptul ca era ceva care lipsea de acolo. Si intrebarile cine l-a sters, de ce, nici nu mai conteaza. Pana la urma nu biserica l-a sters fizic. Lumea a crezut asta, aia e realitatea. Eu in locul ierarhiei bisericesti, asta m-ar pune pe ganduri, ca astia sunt tineri. Faptul ca sunt virulent impotriva mea si deja stiu ca eu, institutie, sunt aia care cenzureaza, nu e o relatie prea buna. Eu m-as fi gandit la asta.
Mie ca artist mi s-a parut un proiect foarte misto pana la urma. Mi-am dat seama ca spatiul asta public trebuie sa-l guvernam cumva. Astia poate sa dangane asa de tare, ala poate sa tipe asa de tare, astia poate sa vina cu masina pana aici samd. Care e limita? Stii ca pe noi ne oripileaza Islamul, dar acum daca treci pe langa bisericile romanesti, aia baga boxele pe geam cu slujba.
Despre limitele lui Dan Perjovschi
Eu intotdeauna am avut limita. Ideea mea nu e sa iti fac ceva ca sa te irit pe tine. Ideea mea e sa prezinta un subiect cu care tu nu esti de acord intr-un asa fel incat sa te gandesti si tu. Eu imi impun niste limite si un autocritica. Adica daca eu stiu ca in povestea asta cu Islam, imaginea Dumnezeului meu nu exista si nu vreau ca altcineva sa o faca eu nu as face-o in sensul brutal direct. As avea pretentia la oamenii care manuiesc imagini, cuvinte si concepte sa fie un pic mai profunzi si mai responsabili.
Eu nu sunt in estetica lui Charlie Hebdo, dar sunt cu ei. Sloganul meu era "Je suis Charlie et Ahmed". Ahmed era politistul musulman care a fost omorat. Nu e o metafora intersanta pana la urma?
Despre sacrificiile facute pe plan personal
Eu nu am copii, nu am masina si dintr-un anumit punct de vedere nu sunt un successful story, nu? Am trait si eu si sotia mea pentru ce facem si practic viata noastra normala s-a facut tandari. Nu am avut niciodata concedii clasice. Si cand ne mergea bine am fost nefericiti ca nu stii niciodata daca ceea ce faci... Am sacrificat un anumit conformism care iti da stabilitate pentru o viata destul de haotica si care nu ne-a dat sansa sa avem o familie normala. Eu nu cred ca trebuie sa faci foame pentru a face un film bun. Eu cred ca trebuie sa fii foarte bine platit ca sa faci ceva bine.
Despre festivalul Astra Film si colaborarea din cadrul festivalului
Festivalul asta acum doi ani a fost intr-o mare problema, pentru ca dupa 20 de ani primaria nu mai voia sa-i dea bani. Acesta este un festival extrem de important pentru Europa. Documentarele sunt ca arta. Iar oamenii astia arata in festival unele dintre cele mai senzationale documentare sociale. Si faptul ca se intampla in Sibiu de atatia ani spune ceva. Asta e tara, nu autostrada care se duce la vale.
Interviul integral cu Dan Perjovschi
Operator/ editor: Balázs Nitsch-Petioky / Video realizat cu echipament Nikon
31
6
